reptile

Report
Reptile
Reptile
A.
Broaşte
ţestoase
C.
Şopârle
Reptilele sunt o clasă
de vertebrate, cu corpul
acoperit de o piele groasă,
solzoasă, fără picioare sau
cu picioare scurte, dispuse
lateral, și cu inima
tricamerală. Doar câteva duc
un mod de viață acvatic sau
semiacvatic. Se cunosc
aproximativ 7000 de specii
de reptile.
D.
B.
Crocodili
Şerpi
A.
Broasca-țestoasă este o reptilă din ordinul
Testudines.
Broasca-țestoasă de uscat
Este adaptată la mediul terestru. În România,
trăiește în pădurile și regiunile de stepă din
Oltenia, Banat și Dobrogea.
Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei
scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți:
 carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)
 plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)
Ele sunt unite pe laturi, lăsând 2 deschideri prin care ies, la partea anterioară, capul și
membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare și coada.
Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase. Coastele și
vertebrele sunt concrescute cu carapacea.
Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie.
Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există 2 fălci învelite într-o
materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți.
Sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformației și a țesutului.
Cele 4 membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute cu
gheare.
Se hrănește cu ierburi, fructe, insecte, melci și viermi pe care le taie cu marginea
ciocului.
Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și șopârle.
Țestoasa de lac
Trăiește în lacuri și bălți, rareori pe
uscat.
Este adaptată secundar la viața acvatică.
Se deosebește de țestoasa de uscat prin
următoarele caractere:
este carnivoră, carapacea este mai
mare, de culoare negricioasă
asemănătoare mâlului
degetele sunt deslipite prin membrană
interdigitală.
Țestoasa cu tâmple roșii de
Florida
Țestoasa cu tâmple roșii de
Florida este o țestoasă verde,
dar gâtul țestoasei cu tâmple
roșii din Florida este roșu.
dimensiuni 25-30 cm
speranță de viață 30-50 de ani
taxonomie: familia Emilidae
genul:Trachemys
Caretul
Caretul, sau țestoasa de mare,
ajunge la 1-2 m lungime și 200 kg.
Are carapacea mai puțin bombată,
cu plăci osoase mai puțin sudate.
Picioarele sunt adevărate vâsle
care îi servesc la înot.
Înmulțirea se face prin ouă care le
depune în nisipul de pe plajă.
Sunt vânate pentru carne, grăsime
și ouă.
B.
Crocodilii
Crocodilul reprezintă un
ordin de reptile care,
împreună cu păsările,
reprezintă ultimii urmași ai
Arhozaurienilor, o categorie
de dinozauri. Corpul
crocodilului este acoperit
cu plăci osoase, iar
sistemul de circulație a
păstrat unele caractere
comune cu păsările.
Animalele de azi trăiesc pe
malul apelor curgătoare sau
a lacurilor din regiunile
calde tropicale sau
subtropicale. Unele specii
de crocodili mai pot fi
întâlniți în apa sărată a
mărilor din jurul unor
insule. Animalele sunt bune
înotătoare, când vânează,
stau ascunse sub apă, până
la nivelul ochilor și nărilor.
Forma corpului animalelor de azi este
adaptat la mediul de viață în care trăiesc,
astfel corpul este turtit dorsoventral, și
se termină cu o coadă lățită și
musculoasă care ajută la înot sau ca și
cârmă. Gura este largă prevăzută cu o
dentiție puternică de formă conică.
Crocodilii au o lungime a corpului în
funcție de specie între 1,20 și 7 m
lungime. Au fost găsiți prin săpături
crodili fosili care aveau lungimea de 12
m. Animalele cresc toată viață, însă cu
înaintarea în vârstă procesul de creștere
devine mai lent, astfel crocodilii bătrâni
cresc numai câțiva centimetri. Craniul
crocodililor este alungit, ochii în timpul
evoluției au ajuns să fie dispuși dorsal,
la vârful botului se află orificiile ovale
largi ale nărilor, care este așa legat de
faringe încât animalul și cu gura plină
poate respira fără probleme. Botul
crocodililor are lungimi diferite în funcție
de modul de hrănire, astfel gavialul
(Gavialis gangeticus) care se hrănește
cu pește are un bot lung și subțire.
Nările și orificiile
urechilor, se închid
în apă. Văzul îl ajută
la depistarea hranei.
Gura este largă, iar
pe maxilare se află
dinți conici, inegali,
fixați în scobituri ale
maxilarelor numite
alveole.
Crocodilul se hrănește cu animale acvatice și terestre. Atacă și oamenii din
preajma lor. Capul poate avea 62cm
Femelele depun ouă, protejate de o membrană, în nisip sau gropi săpate în
pământul afânat.
Corpul este turtit dorso-ventral, acoperit cu plăci cărnoase, dublate de plăci
osoase, nesudate între ele în regiunea dorsală. Coada este și comprimată
lateral. Are 5 degete libere la membrele anterioare și 4 degete unite prin
membrană la membrele posterioare. Ele servesc la deplasarea în apă și pe
uscat. Iese pe uscat pentru a se odihni.
C.
C.
Şopârle
Şopârla are o piele cărnoasă, îngroșată ce
formează solzi mici si o protejează de
uscăciune. Ochii sunt protejați de o membrană
subțire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat,
la fel și mirosul. Pe maxilare șopârla are
numeroși dinți conici, concrescuți cu maxilarul.
Limba este musculoasă, mobilă, bifurcată la
vârf și poate fi ușor proiectată afară. Membrele
sunt scurte, așezate pe laturile corpului,
îndreptate lateral, dar nu servesc la mers, ci la
agățare de asperitățile solului si cățărare.
Deplasarea se face prin
ondulațiile corpului, șopârla
sprijinindu-se pe membrele
posterioare
pe coadă.
Deplasarea
seșiface
prin
ondulațiile
corpului,
Șopârla se
târăște,șopârla
deci este
sprijinindu-se
pe membrele
un animal târâtor.
Șopârla
posterioare
și cu
pe insecte,
coadă. Șopârla
se hrănește
sepăienjeni
târăște, deci
este Este
un animal
și râme.
târâtor.
totuși un animal insectivor.
Șopârla se hrănește cu insecte,
Organeleșidigestive
sunt
bine
păienjeni
râme. Este
totuși
Are tub digestiv
și
undezoltate.
animal insectivor.
Organele
glande anexe.
Respirația
digestive
sunt bine
dezoltate.
este
Are
tubpulmonară.
digestiv și Căile
glande
anexe.
respiratorii sunt bine
Respirația
estePlămânii
pulmonară.
diferențiate.
sunt
Căile
respiratorii
bine
ca niște
saci cu sunt
pereți
diferențiate.
Plămânii corpului
sunt ca
cutați. Temperatura
niște saci cu pereți cutați.
este variabilă. Iarna se
Temperatura corpului este
ascund în gropi și stau în
variabilă.
amorțire
până primăvara.
Iarna
se ascund
în gropi și stau
în amorțire până primăvara.
Salamandra
Cea mai mare specie de șopârlă este dragonul de Komodo. Cu toate că are o greutate de
până la 125 kg și o lungime de circa 3 metri, se poate deplasa incredibil de rapid.
Animalele prinse nu au nici o șansă de viață, deoarece dragonul de Komodo are
maxilare puternice și gheare care îi permit să ucidă rapid.
D.
Şerpii
Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală
caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului și
lipsa membrelor. Capul, trunchiul și coada sunt acoperite de solzi duri. Partea
caracteristică a scheletului unui șarpe este craniul: articulațiile maxilarelor au un
ligament extrem de elastic, ceea ce le conferă o mobilitate extraordinară. Astfel
se explică de ce șarpele își poate mișca gura în toate direcțiile și o poate deschide
extrem de larg, reușind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap.
Dinții îl ajută să muște și să fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare șarpele
trebuie să își înghită prada întreagă. Șerpii urcă și coboară printre crengi, se
cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai datorită
excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Serpii au aspecte foarte diferite
și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând
doar regiunile polare. Majoritatea celor aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt
neveninoase și își folosesc colții îndreptați către înapoi pentru a apuca și fixa
prada. .
Deși mici la număr, șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu
precădere în regiunile tropicale, și sunt echipați cu colți special adaptați, pe care
îi folosesc pentru a injecta veninul în pradă.
Anatomia
Au schelet; Corpul conține
numeroase vertebre, fiecare
dintre ele atașată de o
pereche de coaste care, întrun fel, substituie membrele,
deoarece se termină cu o
formațiune musculară
conectată de partea
ventrală, pe care șarpele se
deplasează. Corpul lung și
zvelt al unui ofidian nu
conține niciodată mai puțin
de 100 vertebre, ajungând
uneori să conțintă chiar
peste 500.
Se deplasează cu ajutorul
mușchilor. Deplasarea lor
generală este cea in zig-zag.
Cu ajutorul mușchilor și
vertebrelor, ei aproape
plutesc deasupra nisipului
deșertului.
Reproducerea
Înmulțirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în
nisip, pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea serpilor
depun oua, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale
pasarilor, cele de sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de
sarpe au un fel de dinte ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies
din ou.
Înmulțirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip,
pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea serpilor depun oua,
dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale pasarilor, cele de
sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de sarpe au un fel de dinte
ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies din ou.
Se hrănește cu broaște, șoareci, șopârle, insecte și cu alti serpi.
Înghite și animale mai voluminoase decât corpul sau datorită
ligamentului elastic, care leagă cele două jumătăți ale mandibulei și
a osului pătrat. În repaus acesta are poziție orizontală. Când
șarpele se hrănește, osul are poziție verticală, mărind cavitatea
bucală. Dinții curbați spre interior rețin prada. Alunecarea hranei
prin faringe și esofag se datorează elasticității acestor organe,
secreței de salivă și lipsei sternului.
Văzul
Ochii au ploapele unite, privirea
fixă și nu clipesc. Văzul este
dezvoltat.
Auzul
Urechile nu au pavilioane.
Mirosul și gustul
Mirosul este foarte bine
dezvoltat. Limba este lungă,
bifurcată și servește la miros.
Proiect realizat de eleva Hanu Andreea
Clasa a IXa F
Colegiul Naţional Ferdinand I Bacau
Profesor coordonator Mirela Berza

similar documents