Epopeea lui Ghilgames

Report
Gasser Greta Clasa a XI-a A
Fragmente din Epopeea lui Ghilgames
• Autor: poet babilonian necunoscut
• Dateaza de aprox. 4500 de ani
• Variante: exista mai multe variante, cea mai
veche (babiloniană) datând de pe la 1700
î. Hr, iar cea mai nouă (ninivită) fiind parţial
rescrisă şi dezvoltată în jurul anului 1000
î.Hr
• In limba romana epopeea a fost tradusa din
limbile germana si franceza
• Suport: este scrisa pe 12 placi de lut
Cum a fost descoperita?
•
In jurul anului 1850 Austen Henry Layard si
Hormuzd Rassam au inceput explorarea la Ninive a
palatului lui Senacherib (704 -681 i.Chr.). Surpriza
acestor sapaturi a constituit-o descoperirea a
aproximativ 25.000 placi si parti de placi alcatuind
biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627
i.Chr.). Placile erau din pamant ars, scrise cu
caracter cuneiform in limba assiriana, cat si
neobabiloniana si cuprindeau descrieri ale
razboaielor si faptelor vitejesti ale regilor si
imparatilor assirieni si babilonieni, opere literare,
insemnari astronomice, diverse acte. "Regele
lumii" - regele Assiriei - adunase in biblioteca sa
toate operele literare si stiintifice cunoscute in
acele timpuri, aproape 1500 de titluri.
Ghilgames
•
La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul
dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta
mai ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de
la Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de
cea a Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta
a "Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost
descrisa in lucrarea „ Assyrian discoveries an account of
explorations and discoveries on the site of Noineveh,
during 1873 and 1874” si mai taziu in 1891 in
"Assyriologische Bibliothek" (vol. III).
•
Ulterior, au fost descoperite si alte fragmente, in
diferite limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului
Ghilgames. Textul epopeei a fost reconstituit de Paul
Haupt. Alaturi de fragmentul din biblioteca lui
Assurbanipal alte doua fragmente au fost date la lumina
de Friedrich Delitzsch. Acestea se refereau la legenda
despre potop iar unul dintre ele, era scris in limba
neobabiloniana. Alte trei parti ale epopeei dateaza din
vremea primului imperiu babilonian. Odata cu
descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine opera
literara orientala cea mai tradusa si dezbatuta.
Palatul de la
Ninive
Cele 12 tablete
• Continutul celor 12 tablete ale epopeei lui Ghilgames
Tableta I: doi eroi
Tableta II: întâlnire, prietenie, proiectarea aventurii
Tableta III: Pregătirea şi plecarea
Tableta IV: Călătoria
Tableta V: Pierderea în pădurea de cedru,Victoria Humbaba
Tableta VI: Un alt triumf şi exces: Taur Ceresc
Tableta VII: Moartea lui Enkidu
Tabletat VIII: Funeraliile Enkidu
Tabletat IX: Ghilgameş în căutarea vieţii fără de sfârşit
Tableta X : Intoarcerea
Tabletat XI: E şec în a reveni la viaţa obişnuită
Tableta XII: O altă versiune a morţii Enkidu
•
Eroul
• Eroul poemului, Ghilgameş, a cărui
existenţă istorică este atestată de texte
sumeriene, a fost rege în Uruk cam pe la
începutul mileniului al treilea; dar încă de
prin anul 2.500 î.e.n. Ghilgameş a devenit o
figură de legendă, un erou foarte popular şi
dincolo de graniţele Sumerului. Eposul însă
este impresionant nu atît prin vechimea sa,
cît prin natura şi sensurile personajului şi ale
ideilor încorporate în operă, în pasaje în
care naraţiunea şi descrierile, folosind
adesea un sugestiv limbaj metaforic,
alternează cu meditaţiile filosofice şi cu
tonurile de îndurerată elegie, duse pînă la
disperare.
Subiectul
•
•
Regele Ghilgameş îşi asupreşte supuşii, care se plîng zeilor.
Aceştia îl crează pe puternicul Enkidu — fiinţă pe jumătate
umană, pe jumătate animalică - şi îl trimit la Uruk, ca să-l
învingă pe Ghilgameş. Dar după o luptă în care puterea lor se
arată a fi egală, cei doi se împrietenesc şi împreună săvîrşesc
o serie de vitejii. Ghilgameş însă este şi un neliniştit, care îşi
pune tot felul de întrebări, care "a văzut pînă în adîncul
lucrurilor", care "a pătruns taina celor ascunse" - un fel de
Faust sumerian, ce nu se mulţumeşte cu ştiinţa, ci caută
sensul vieţii în satisfacţiile pe care le produc faptele, acţiunea.
Pentru vitejia şi frumuseţea lui bărbătească pătimaşa şi
capricioasa zeiţă Iştar se îndrăgosteşte de el. Ghilgameş,
cunoscîndu-i frivolele aventuri amoroase o refuză şi o
jigneşte.
După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita "iarbă a
nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură, semn că un
asemenea dar nu le este hărăzit oamenilor. Vrea să coboare
în "lumea de dincolo", să-l vadă pe prietenul său Enkidu, dar
nu îi este îngăduit decît să vorbească cu sufletul lui Enkidu,
să-l întrebe despre tainele din lumea morţii. Enkidu îi vorbeşte
despre trista lui soartă din lumea cealaltă:
Enkidu
• După alte peripeţii Ghilgameş găseşte mult-dorita
"iarbă a nemuririi"; dar pe drum un şarpe i-o fură,
semn că un asemenea dar nu le este hărăzit
oamenilor. Vrea să coboare în "lumea de dincolo", să-l
vadă pe prietenul său Enkidu, dar nu îi este îngăduit
decît să vorbească cu sufletul lui Enkidu, să-l întrebe
despre tainele din lumea morţii. Enkidu îi vorbeşte
despre trista lui soartă din lumea cealaltă:
Iată, pe prietenul tău drag, pe care-l îmbrăţişai de
se bucura inima ta, pe acesta îl mănîncă acum
viermii, ca pe o haină veche;
Enkidu, pe care-l îmbrăţişai, de se bucura / inima
ta,
acum zace ca un războinic înfrînt, trîntit în colb.
Prietenul tău drag, acum în colb se zbate;
Enkidu, prietenul tău drag, acum în colb se zbate...
•
Descrierea soartei celor aflaţi în lumea morţilor continuă
sub forma unui dialog; dar după numai opt versuri, tot ce a
mai rămas din acest poem, se termină brusc. Din forma sa
primitivă (care putea să aibă cam 3.600 de rînduri) abia
jumătate a rămas intact.
La aceasta se adaugă versurile rămase, traduse în diverse
limbi (sumeriană, akadiană, babiloniană, asiria'nă, hitită,
hurită ş.a.), cu ajutorul cărora s-a putut reconstitui două treimi
din opera întreagă, într-un ansamblu destul de unitar,
continuativ şi complet.
Se considera ca figura lui Ghilgameş ar fi influenţat
personajul biblic Samson, dar şi cîteva episoade din legenda
lui Hercule, anumite trăsături din aventurile găsindu-se în
Odiseea. Desigur că, pentru babilonianul de acum patru
milenii şi jumătate care o asculta povestită, Epopeea lui
Ghilgameş mai era încărcată şi cu semnificaţii religioase şi cu
valori simbolice, azi pierdute pentru npi, dar păstrînd încă şi
azi indubitabile sensuri morale. în timp ce, cu multe veacuri
mai tîrziu, muza aedului grec va celebra figura unui luptător
aspru şi va cînta "mînia ce-aprinse pe-Achil Peleianul", şi
războiul, şi masacrele, şi viclenia, - muza poetului sumerian
cînta pasionata sete de viaţă şi devotamentul unei prietenii ce
nu cedează nici în faţa obstacolului morţii, celebrînd totodată
curajul, simţul de dreptate şi impresionanta ţinută morală a
unui erou; a unui erou care luptă şi el, dar nu împotriva
oamenilor. Nu varsă o picătură de sînge omenesc - căci ţelul
suprem al lui Ghilgameş nu este războiul şi uciderea, ci cultul
prieteniei şi dorul nemuririi.
Bibliografie
• http://www.culture-pass.ro/history-hit-nr1/epopeea-lui-ghilgames.html
• http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=180
• http://www.librariaatlas.ro/images/Epopeea_
Ghilgames_mondero.jpg
• http://artzone.ro/editorial/Epopeea_lui_Ghilgames_ref
erat_comentariu_povestire_versuri_carte.htm
l

similar documents