Caracteristica generală a hepatitelor virale cu mecanism parenteral

Report
Conținutul temei
 Caracteristica generală a hepatitelor virale;
 Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu
mecanism fecal-oral de transmitere;
 Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu
mecanism parenteral de transmitere.
Generalități
 Problemă majoră de sănătate publică;
 Răspândire globală;
 Maladie endemică;
 Invaliditate ca rezultat al cronicizării infecției.
 Mortalitate înaltă;
 Depind de factorii socio-economici; starea sistemului
medic-sanitar;
 Factorii mediului extern (HVA, HVE);
 Impact socio-economic inestimabil.
Hepatite virale – grup de infecții transmisibile
antroponoze cauzate de multiple virusuri
hepatotrope cu diferit mecanism de acțiune,
care se caracterizează predominant prin
afectarea ficatului, cu evoluție ciclică (benignă)
sau aciclică (progresivă) și se manifestă clinic
prin fenomene de intoxicație generală,
dereglări ale tractului digestiv, în deseobi
funcției ficatului, cu sau fără apariția icterului.
Clasificarea hepatitelor virale
“Infecțioase”
Hepatite
virale
“Ser”
Cu
E
transmitere
enterală
A
NANB
B D
C
F, G, TTV
? altele
Cu
transmitere
parenterală
Structura hepatitelor virale în RM
5,2
1,2
1,3
22,2
1,3 0,3
5,3
92,8
70,1
HVA
1999
0,3
HVB
HVC
2003
HVD
HV nedeterminata
Principalele caracteristici HV
Virusul
HVA
HVB
HVC
HVD
HVE
HVG
Descoperirea
1973
1965
1989
1977
1990
1996
Genomul
RNA
DNA
RNA
RNA
RNA
RNA
Evoluția
acută
cronică
cronică
cronică
acută
neidenti
ficată
Perioada de
incubație
15-45 zile
45-180 zile
14-110 zile
21-90 zile
15-60 zile
21-140
zile
Calea de infectare
Fecal-oral,
sexual
Sexual,
parenteral
Parenteral,
sexual
parenteral
Fecal-oral
Parente
ral,
posibil
sexual
da
da
nu
Indirect prin
vaccinarea
HVB
Nu
Nu
Simptome până
la 6 luni
Purtător, ciroză,
cancer hepatic.
Simptome
extrahepatice
Purtător, ciroză,
cancer hepatic.
Simptome
extrahepatice
Poate
exarcerba
HVB
Ne clar.
15-30%
forma
acută
70%
forma
ușoară
Vaccin
Pronostic
Până la 20%
mortalitate la
femei gravide
Hepatitis A Virus
Virusul Hepatitei A
 Izolat de S. Feinstoune în anul 1973;
 Familia Picornoviridae, genul Enteroviridae tipul 72 sau
hepatovirus;
 Virus ARN unicuaternar
 Un singur serotip stabil (se presupune 2);
 Nu posedă proprietăți oncogenice;
 Există 4 genotipuri, dar majoritatea conform practicii
medicale fac parte din grupul 1.
Particularitățile epidemiologice:
 Răspîndire ubicuitară;
 Cele mai afectate țări sunt: Africa, Asia Centrală, America
de Sud, Irlanda
 Problemă stigentă pe plan medical și economic;
 70-90% în structura etiologică a hepatitelor acute;
 În RM periodicitatea multianuală de 5-6 ani;
 Sezonalitatea de toamnă-iarnă;
 Receptivitatea generală;
 Imunitate protectivă de lungă durată (practic toată viața)
Dinamica morbidității prin HVA în Republica Moldova,
1987-2005
300
270.4
250
224.5
cazuri la 100000 populație
218.3
235.6
203.9
217.5
200
205.5
218.3
150
146.7
136.3
98.3
100
103.5
100
103.3
84
72.5
50
57.7
71.3
34.2
0
1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Anii
Evoluția procesului epidemic în HVA în
dinamica anuală
Factorii de transmitere
 Mîinele murdare;
 Produsele alimentare;
 Apa potabilă;
 Bazinele acvatice;
 Utilaj de uz casnic;
 Muștele sinantrope;
 Unele biotice marine;
Rezistența virusului hepatitei A în
mediul extern
Nr. ord
Rezistența/sensibilitatea
Materialul
1.
Produsele alimentare
1 an
2.
Temperatura de 4◦C
câteva luni
3.
Temperatura camerei
câteva săptămâni
4.
În masele fecale
până la 30 zile
5.
În apă
3-10 luni
6.
Rezistent
mediul acid, alcalin, eter, și cloroform
7.
Sensibil
RUV
8.
autoclavare
1 min
9.
Fierberea
5 min
10.
80◦C
10 min
11.
Formalina
(1:4000)
12.
Acțiunenea clorului
după 30 min
Dezvoltarea procesului epidemic.
Sursa de infecție
Unica sursă de infecție – omul
bolnav

-
Forma tipică (icterică);
Forma atipică (frustă, anicterică, subclinică, și
inaparentă);
 Unele
biotice marine (stridiile, midiile, scoicile,
crevetele s.a ) ? – factori de transmitere
Perioada de contagiozitate
15-45 zile
5-6 zile
Perioada
de
incubație
Perioada
de
prodromă
Perioada de
manifestări
clinice
Perioada de
reconvalescență
• Portaj cronic nu există
•Convalescent tardiv și persoana ce a suportat în trecut HVA
nu prezintă pericol
Hepatitis A Infection
Typical Serological Course
Total antiHAV
Symptoms
Titre
ALT
Fecal
HAV
IgM anti-HAV
0
1
2
3
4
5
6
Months after exposure
1
2
2
4
Fluidele fizologice potențial afectate
 Materiile fecale 1g=108 și mai mulți
virioni; (per. Incubație, prodromă, primele
zile a icterului);
 Secrete naso-faringiene;
 Secrete vaginale;
Particularitățile patogenetice
Replicarea în
tunica
mucoasă
Transmiterea Hepatitei virale A
 Mecanism parenteral

droguri itravenoase

Transfuzii de sânge și a derivatelor sanguine
contaminate cu virusul hepatitei A;
 Calea sexuală;
 Contact inderect (mîini murdare, obiecte din
mediul extern)
 Caz clinic de HVA – boală acută cu apariția discretă a
simptomocomlexului respectiv cu sau fără icter și cu
creșterea nivelului ALT de 2,5 ori în comparație cu
norma maximă.
 Caz confirmat – bolnav suspect de HVA cu
confirmarea diagnosticului prin investigați serologice
– anti-HAV IgM pozitiv.
Diagnosticul HVA
 Epidemiologic;
 Clinic;
 Serologic:
 IgM (anti-HAV IgM) – apare precoce și dispare peste 3-6 luni uneori până
la 1 an de la debutul bolii;
 Indicator al procesului acut
 IgG (anti-HAV IgG) apar ulterior și persistă ani de zile sau chiar toată viața

Indicator de vindecare și a procesului imun către această
patologie
Măsuri profilactice Generale
Îndreptate spre întreruperea mecanismului de
transmitere;
- Asigurarea cu apă potabilă garantată, produse alimentare sigure
din punct de vedere epidemiologic;
- Crearea condițiilor pentru respectarea cerințelor și regulilor
privind producerea, transportarea, păstrarea, prelucrarea și
realizarea produselor alimentare;
- Asigurarea permanentă
a respectării normelor și regulilor
sanitaro-tehnice, igienice la obiectivele de alimentație publică, în
instituțiile preșcolare și preuniversitare, etc.
- Respectarea igienei personale și eduacația igienică a populației.
Măsuri profilactice specifice
 Avantaje
- Ig – poate reduce
incidența până la 95%
și este eficace la etapa
preepidemică
 Dezavantaje
-
-
- este inofensivă pentru
toate categoriile de
persoane;
-
-
-
Este de scurtă durată (1 doză = 100 UI pentru
6 luni);
Este costisitoare;
Complicată și nesigură pentru protecția de o
eventuală îmbolnăvire;
Favorizează trecerea formelor icterice în cele
atipice (depistate aciv prin metode de
laborator);
Atenuează eficacitatea altor vaccinuri
(ROR peste 3 luni după introducerea Ig; după
adinistrarea vaccinului Ig se introduce peste 2
săptămâni);
Profilaxie post expunere – timp de 2
săptămâni după expunere- poate preveni sau
reduce severitatea bolii.
Măsuri profilactice specifice
 Imuniarea activă:
- protejarea persoanelor de infectare;
-
reducerea incidenței;
Cel puțin 4 vaccinuri inactivate (Havrix, Vaqta, Avaxim, Epaxal)
-
Vaccinurile sunt inofensive;
-
Înalt imunogenice;
-
Protecție de lungă durată (20 ani);
-
Pot fi administrate simultan cu alte vaccinuri (difterie, poliomielită,
tetanos, febrei tifoide, holerei, rabiei, hepatitei B)
-
Se recomandă o doză booster de vaccin după 10 ani de vaccinare.
-
Vaccinurile nu sunt contraindicate persoanelor HIV-1 pozitive.
Dozele recomandate și shemele aplicate
pentru vaccinare
Vaccin
Volumul
per dose,
ml
Nr.
doselor
Schema
2-18
Havirx
0.5
2
Inițial și 6-12 luni mai tîrziu
2-18
Vaqta
0.5
2
Inițial și 6-12 luni mai tîrziu
≥ 19
Havirx
1.0
2
Inițial și 6-12 luni mai tîrziu
≥ 19
Vaqta
1.0
2
Inițial și 6-12 luni mai tîrziu
≥ 18
Twinrix
1.0
3
Initial și 1 și 6 luni mai tărziu
Vârsta,
ani
 În Republica Moldova vaccinarea împotriva HVA a fost
efectuată cu succes în orfelinate și școli internat
(eficacitate înaltă ≈ 95%).
 Vaccinul a fost aprovizionat de organizații
internaționale și donatori externi – Guvernul SUA,
UNICEF
Măsurile antiepidemice
 Depistarea activă a bolnavilor;
 Întocmirea avizului de urgență și transmiterea la
Centrul de Sănătate Publică;
 Pacienții cu HVA sunt spitalizați.
 Educația pentru sănătate pentru contacți în prevenirea
transmiterii HVA;
 Anchetarea epidemiologică a focarului;
Măsurile antiepidemice
 Supravegherea contacților 35 zile
(termometria, starea mucoaselor, sclerei, și a pielii) odată în 10 zile, iar în
instituțiile preșcolare – interogarea zilnică de către profesori și 1 dată în
săptămînă de personalul medical;
 Investigația de laborator a contacților
(ALAT, markerii specifici HVA – Anti-HAV IgM);
 Copii ce au fost în contact cu bolnavul nu se trec în
alte instituții sau grupe pe parcusul a 35 zile.
Erupție epidemică – înregistrarea în limetele unei
instituții sau localități a unui focar cu 10 și mai multe
cazuri simultane sau consecutive apărute într-o
perioadă de incubație.
Hepatitis E Virus
Caracteristicile virusurilor hepatitice E
 Hepatita virală E




Virusul hepatitic E- (HEV)
Descris la sfârşitul anilor 70, sec.XX
Virus apropiat familiei Caliciviridae
ARN- monocatenar virus
 o infecţie acută autolimitantă care are caracteristici epidemiologice
asemănătoare cu cele din HVA, dar prezintă şi unele particularităţi;
 Calea de transmitere – hidrică;
 India, Afganistan;
 perioada de incubatie ce variaza intre 15-60 de zile (mediu 40 zile) ;
 Perioada de contagiozitate – o săptămână până la apariția semnelor clinice și
7-10 zile după
Epidemiologia și profilaxia
hepatitelor virale parenterale
Caracteristica generală a hepatitelor virale cu
mecanism parenteral de tansmitere
 problemă majoră de sănătate publică;
 Endemicitate;
 Mortalitalitatea crescute;
 Rata înaltă de invaliditate în urma cronicizării infecţiei;
 Program Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D
(1997-2006) şi al doilea (2007-2011);
 Reducerea nivelului de morbiditate prin hepatitele virale B, C
şi D acute (HVB acută s-a redus de la 1304 cazuri în anul 1996 până la 95 cazuri
în anul 2010 ce constituie o reducere cu circa 91,0%,
 Crește incidenţa hepatitelor virale cronice .
Dinamica prevalenţei şi incidenţei prin hepatite virale
cronice în Republica Moldova, aa.2000-2008
800
120
700
100
95.78
600
500
80
429,1
400
60
300
40
42.49
200
Incidenţa la 100 mii populaţie
Prevalenţa la 100 mii populaţie
713,5
20
100
0
2000
2001
2002
2003
Prevalenţa
2004
2005
2006
2007
Incidenţa
2008
0
Anii
Impactul economic al hepatitelor virale cu
mecanism parenteral fe transmitere
 Impactul economic al al morbidităţii prin HV în RM
pentru aa. 1997-2010 a constituit 962541 mii lei;
 Prejudiciul economic prevenit ca urmare a realizării
Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor virale
B, C şi D în Republica Moldova, pe perioada anilor
1997-2010 a constituit 809323 mii lei,
 Bugetul Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor
virale B, C şi D în Republica Moldova, în anii 1997-2010
a constituit 78138 mii lei
Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale
B, C şi D pentru anii 2012 – 2016
 determinarea
direcţiile prioritare în dezvoltare studiilor
ştiinţifice;
 Supravegherea epidemiologică: profilaxia specifică a hepatitei
virale B.
epidemiologică:
hepatitelor virale B, C si D;
 Supravegherea
Profilaxia
nespecifică
a
 Informarea şi ridicarea gradului de alertă în populaţie prin
informarea grupurilor de risc privind situaţia epidemiologică
şi consecinţele grave ale îmbolnăvirii de aceste maladii, despre
eficacitatea măsurilor de profilaxie specifică şi nespecifică;
 Managementul capacităţilor diagnosticului de laborator;
 Depistarea bolnavilor, tratamentul şi dispensarizarea.
Fundamentarea economico-financiară:
 Costul estimativ al implementării Programului pentru perioada aa. 2012-
2016 este de 976837 mii lei;
 tratamentului bolnavilor preparatelor antivirale (interferoni) a 500 pacienţi
(650000 mii lei);
 asigurarea tratamentului bolnavilor cu HVB cronice (200 pacienţi) cu
utilizarea analogilor nucleozidici (70000 mii lei);
 vaccinarea contra HVB a persoanelor nevaccinate (148785 mii lei);
 vaccinarea contra HVB a grupurilor de risc (15607 mii lei)
 fortificarea laboratoarelor zonale în baza CSP teritoriale (1323 mii lei)
 Din bugetul total 74% sunt destinate tratamentului şi 26% pentru
profilaxia şi diagnostic a hepatitelor virale B, C şi D
Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice cu
diferită etioligie.
8,73
8,73
49,21
33,33
HVB
HVC
HVB+HVC
HVB+HVD
Repartizarea cazurilor de hepatită virală cronică şi
ciroze hepatice în funcţie de anotimpul anului
69,81
%
70
60
45,24
50
40
30
25,4
20,75
17,46
20
11,9
9,43
10
0
0
iarna
primăvara
hepatite cronice
vara
ciroze hepatice
toamna
Distribuţia morbidităţii prin hepatite virale cronice şi ciroze
hepatice în funcţie de vârsta pacienţilor
40
37.74
37.74
34.13
35
30
25.4
25
20
14.29
15
11.32
11.9
11.32
10.32
10
5
3.97
1.89
0
0
20-29
30-39
40-49
hepatite virale cronice
50-59
60-69
ciroze hepatice
70>
Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice de
diferită etiologie în funcţie de gen
120
100
27,27
80
51,61
50,0
49.21
54,55
60
72,73
40
48,39
50,0
45,45
50.79
20
0
HVB
HVC
masculin
HVB+HVC
HVB+HVD
femenin
total
Hepatita Virală B
Maladie infecțioasă
manifestată prin diferite
semne clinice – icter, semne
generale nespecifice și forme
fără icter.
28 iulie - „Eu sunt numărul 12”
ACTUALITATEA
 Peste 2 miliarde de oameni afectați (30% din populația globului);
 Circa 350 milioane sunt purtători cronici ai virusului HVB (5% din
populația globului);
 Anual în lume se înregistrează circa 1 milion de decese din cauza hepatitelor
B acute și cronice (25% din populația globului)
 Este a 9-a cauză a mortalității în lume;
 În 80% cazuri este cauza carcinomului hepatocelular;
 În RM ocupă locul 4 după HIV/SIDA, tuberculoza şi gripa.
 Virusul hepatitei B este de 50-100 de ori mai infectios decat HIV
 În structura morbidităţii prin HV ocupă locul 2 după HVA.
 Anual se înregistrează circa 1700 purtători de AgHBs nou-depistați;
 5000 persoane cu HV cronică CH
 Zonele de endemicitate
 endemicitate înaltă (45% din populaţia lumii) - frecvenţa decelării
marcherului superficial al VHB (AgHBs) ajunge ori depăşeşte 8%, riscul de
infectare pe parcursul vieţii depăşeşte 60% şi există un risc major de contaminare
în copilărie): Africa Subsahariană, Asia de Sud-Est, Bazinul Amazonian.
 endemicitate medie (43% din populaţia lumii) (frecvenţa decelării Ag
HBs variază în jur de 2-7%, riscul de infectare pe parcursul vieţii este de 2060% pentru toate grupele de populaţie: Orientul Mijlociu, America de Sud şi
Centrală, Asia Centrală, Europa de Sud-Est.
 Endemicitate redusă (restul populaţiei de12 %) frecvenţa decelării Ag
HBs este sub 2%, iar riscul de infectare pe parcursul vieţii ajunge la 20%:
America de Nord, Europa de Nord-Vest, Australia, America de Sud, Canada.
 Republica Moldova, - zonă cu endemicitate înaltă, cu un nivel
de portaj cronic al AgHBs de peste 8%.
HBV : Structura
 I component al VHB a fost evidențiat în 1963 de
B.Blumberg în sângele unui aborigen din Australia –
Ag australian
Ag de suprafață;
 Virionul complet a fost observat pentru prima dată în
1970 în serul sanguin de către Dane
particula
Dane;
 Ag HBs este foarte heterogen și este format din 2
tipuri de Ag care duc la formarea a 9 serotipuri
majore;
 Cele mai importante sunt: adw, ayw, adr, ayr
(Oceania).
Acute Hepatitis B Virus Infection with Recovery
Typical Serologic Course
Symptoms
HBeAg
anti-HBe
antiHBc-IgG
IgM anti-HBc
Titre
anti-HBs
HBsAg
0
4
8
12 16 20 24 28 32 36
Weeks after Exposure
52
100
Mecanismele de protecție
 Răspuns celular – sunt activate limfocitele T citotoxice
îndreptate spre lichidarea hepatocitelor infectate; ca
rezultat leziuni necroinflamatoare;
 Răspuns umoral – Ac anti-HBs (neutralizanți), anti
HBc, anti-Hbe.
 Ac antiHBs+AgHBs = complex imun care asigură
eliminarea virusului, dar depunerea acestora pe
țesuturi duc la dereglări patologice cum ar fi urticaria,
artrită, glomerulonefrită, etc.

 Anticorpii anti-HBc :

antiHBc IgM – replicarea virală activă, se determină la sfîrșitul
perioadei de incubație atingînd perioada maximă în perioada
de stare și dispar în perioada de convalescență;

antiHBc IgG – apar la sfîrșitul perioadei de stare,, atingînd
concentrația maximă în perioada de convalescență și persistă
toată viața.
• Anticorpii anti-HBe – apar după dispariția AgHBe,
decelîndu-se consecutiv cu apariția Ac anti-HBc IgM.
 Pentru prima dată ca formă nozologică de
sinestătătoare, hepatita virală B (HVB ) în
republica noastră a început a fi înregistrată în
anul 1966 la nivel de 34,3 cazuri la 100.000
populaţie.
Dinamica morbidităţii prin HVB acută
în Republica Moldova (anii 1981-2006)
o/oooo
Începutul vaccinării selective a
nou-născuţilor
90
80
71,6
70
60
63,2
53,3
50
40
30
20
10
Începutul vaccinării de rutinăa
nou-născuţilor
66,4
61,1
57,3
47,4
49,9
Campania de vaccinare a
copiilor de 13 - 17 ani
40,8
29,6
25,5
18,2 15,9
14,4
10,6 9,5
19
81
19
82
19
83
19
84
19
85
19
86
19
87
19
88
19
89
19
90
19
91
19
92
19
93
19
94
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
20
06
0
48,7
76,6
Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în
Republica Moldova (medie pe anii 1990-1992)
0,9
0,9
0,85
Numărul de cazuri la 1000 de persoane
0,8
0,7
0,6
0,46
0,5
0,42
0,38
0,4
0,3
0,3
0,15
0,18
0,2
0,1
0,1
0
0-2 ani
3-6 ani
7-14 ani
15-19
ani
20-29
ani
30-39
ani
40-49
ani
50-59
ani
60 şi mai
mult
Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în
Republica Moldova (media pe anii 2001-2006)
0,48
Numărul de cazuri la 1000 persoane
0,5
0,45
0,37
0,4
0,35
0,3
0,25
0,2
0,15
0,09
0,15
0,1
0,03
0,03
0,05
0,08
0,03
0,05
0
0-2 ani 3-6 ani 7-14 ani 15-19
ani
20-29
ani
30-39
ani
40-49
ani
50-59
ani
60 ani
mai
mult
Indicii morbidităţii prin HVB în Republica Moldova
1,2
1,2
la 1000 persoane
1
1,1
0,8
0,58
0,6
0,4
0,2
0,02
0
0,02
0
0-2 ani
perioada prevaccinală
3-6 ani
7-14 ani
perioada postvaccinală
Receptivitatea
 Absolută;
 persoanele care nu au fost vaccinate şi care nu au
suportat hepatita B;
 persoanele cu HBs-antigenemie sunt deja infectaţi, iar
cei anti-HBs seropozitivi sunt imuni.
 Persoanele cu anticorpi anti-HBc au suportat HVB în
trecut; aceşti anticorpi nu au calităţi protectoare, dar cazuri
de reinfectare cu VHB la posesorii acestora nu sunt
atestate.
Sursa de infecţie
 Bolnavii cu diferite forme de hepatita B acută şi cronică;
 Purtătorii antigenului de suprafaţă al VHB (AgHBs), drept care
sunt considerate persoanele cu HBs-antigenemie persistentă pe
parcursul a minimum 6 luni;
 purtătorii de AgHBs +AgHBe;
 Gravidele AgHBs pozitive prezintă risc potenţial de infectare a
nou născuţilor.
Perioada de contagiozitate
2-8 săptămâni
45-180 zile
Perioada
de
incubație
Perioada
de
prodromă
Perioada de
manifestări
clinice
Perioada de
reconvalescență
Mecanismul şi căile de transmitere
 Cantitatea de material infectat, suficient - 0,00004 ml,
 iar volumul mediu de sânge inoculat în timpul unei
înţepături cu acul - 0,0001 ml (100 doze infecţioase de virus
al hepatitei B).
 mecanismul parenteral
 2 căi de transmitere – naturale şi artificiale
Căile naturale
 Perinatală (verticală): transmiterea de la mama infectată
la făt în timpul naşterii (intranatală) şi intrauterin (când
sunt leziuni ale placentei).
 Orizontală: transmiterea ca rezultat al contactelor
habituale directe cu persoane infectate.
 Sexuală: transmiterea ca rezultat al contactelor sexuale cu
persoane infectate.
Căile artificiale
 Nosocomială – transmiterea infecţiei prin intermediul
serviciilor prestate în cadrul instituţiilor medicale în
majoritatea cazurilor prin diferite manipulaţii
parenterale.
 Pacient-medic: Infectarea personalului medical de la
pacienţii infectaţi.
Căile artificiale
 Pacient-pacient: Infectarea pacienţilor receptivi de la
pacienţii infectaţi prin intermediul echipamentului
medical contaminat în timpul transfuzii de sânge sau
derivate sanguine, transplant de organe, injecţii,
colectarea probelor de sânge sau alte medii fiziologice
pentru investigaţii de laborator, cercetări instrumentale
endoscopice etc.)
 Medic-pacient: infectarea pacienţilor prin contact direct
cu săngele personalului medical infectat.
Căile artificiale
 Pacient-societate: Infectarea ocazională a persoanelor
receptive din afara instituţiei medicale prin intermediul acelor
şi a altor instrumente medicale ascuţite utilizate care, fiind
decontate, nu au fost nimicite definitiv.
 Habitual-comunală –ca urmare a prestării serviciilor
comunale cosmetice populaţiei prin intermediul unor vectori
artificiali (obiecte de igiena personală: trusa pentru bărbierit,
periuţa de dinţi, prosoape, truse de manichiură şi pedichiură, de
epilatoare şi alte dispozitive pentru manipulaţii cosmetice etc.)
Transmiterea perinatală
perinatală se subînţelege atât infectarea congenitală
(intrauterină), cât şi infectarea intranatală, ce se realizează în timpul actului
naşterii.
 transmitere
 Aproximativ 98% de cazuri de infectare au loc intranatal, şi doar circa 2%
nou-născuţi se infectează congenital.
 Depistarea AgHBs la gravidă nu este un indiciu pentru întreruperea sarcinii
sau pentru naştere Cezariană.
 Transmiterea perinatală poate avea loc în două cazuri:
1. Când femeia se îmbolnăveşte de HVB acută în timpul gravidităţii, în special în
ultimul trimestru;
2. Când femeia este purtător cronic al virusului HB (purtător de AgHBs) – 30%
3. Când femeia este purtător cronic de AgHBs și mai are și AgHBe – 70-80%.
 Dispenzarea copiilor nou-născuți de la mamele AgHBs pozitive – 6 luni.
Numărul cazurilor de HVB înregistrate la copii
în Republica Moldova, 1988-2005
1200
1000
600
7-14 ani
3-6 ani
400
0-2 ani
200
2005
2004
2003
2002
2001
2000
1999
1998
1997
1996
1995
1994
1993
1992
1991
1990
1989
0
1988
Nr cazuri
800
Transmiterea sexuală
 Transmiterea virusului are loc în rezultatul contactului mucoaselor uşor
traumate cu sperma, secretul vaginal sau sângele menstrual ale bolnavilor
cu forme acute sau cronice, purtătorilor virusului hepatitei B.
 transmiterea homo şi heterosexuală a VHB la lucrătoarele sexului comercial,
la partenerii sexuali ai purtătorilor AgHBs şi la bolnavii cu diferite Boli
Sexual Transmisibile (BST ).
Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHB
 Transfuzii sau transplante de la donatorii AgHBs pozitivi;
 Multiple manipulaţii parenterale;
 Naşterea de la mamă infectată cu VHB;
 Administrarea intravenoasă a drogurilor;
 Hemodializa;
 Administrarea remediilor medicamentoase pe cale injectabilă;
 Contacte sexuale / habituale cu indivizi AgHBs pozitivi;
 Parteneri sexuali multipli;
 Examinarea pacienţilor cu instrumentar medical, vizual şi endoscopic
contaminat.
Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D
 vaccinarea universală a nou-născuţilor şi contingentelor de risc
şi a adolescenţilor ;
 screeningul la prezenţa agHbs şi anti-HCV a sângelui,
organelor, ţesuturilor şi spermei donate;
 reducerea maximală a transfuziilor neargumentate preparatelor
sanguine şi injecţiilor;
 testarea personalului medical la AgHBs şi vaccinarea lor contra
HVB;
 asigurarea şi respectarea condiţiilor de prelucrare şi sterilizare
a instrumentelor medicale de multiplă folosinţă;
Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D
 Înlocuirea
instrumentelor de
instrumente de unică folosinţă;
multiplă
folosinţă
prin
 organizarea corectă a colectării, aplicării şi incenerării
deşeurilor medicale, decontării şi lichidării inofensive a
instrumentarului medical uzat;
 Educarea de igienă personală şi comportament sexual inofensiv
a categoriilor de risc;
 asigurarea protecţiei pielii, mucoaselor, ochilor personalului
medical la locul de muncă;
 tratamentul bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice cu
preparate antivirale.
HEPATITA VIRALĂ C
 descoperită în 1989 hepatita virală C (HVC);
 3% din populația globului – HVC (OMS)
 a început a fi oficial înregistratăîn RM începând cu anul 1991;
 predomină genul masculin – 52,7% ;
 perioada de incubaţie variază de la 14 până la 110zile, având
valori medii de 28-43 zile.
 sunt considerate receptive la infecţia cu VHC toate persoanele
care nu au suportat HVC în una din formele sale.
HCV: problemă globală
Dinamica morbidității prin HVC în Republica
Moldova, 1991-2006
8
la 100000 mii populație
7
6
5
4
3
2
1
0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Anii
Sursa de infecție
 bolnavii cu diferite forme de hepatita C acută şi cronică,
 purtătorii VHC, drept care sunt considerate persoanele la
care se decelează anti-HCV în sânge.
 gravidele anti-HCV seropozitive prezintă risc potenţial de
infectare a nou-născuţilor;
 bolnavii cu HVC cronică şi purtătorii virusului îşi pot
păstra importanţa epidemiologică ca sursă de infecţie pe
parcursul întregii vieţi.
Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHC
 transfuzii sau transplante de la donatori infectaţi;
 administrarea intravenoasă a drogurilor;
 Hemodializa;
 traume profesionale cu instrumente medicale contaminate;
 contacte sexuale / habituale cu indivizi anti-HCV pozitivi;
 parteneri sexuali multipli;
 naşterea de la mamă infectată cu VHC.
HEPATITA VIRALĂ D
 mai mult de 10 milioane persoane infectate cu virusul
hepatic D;
 În RM incidenţa prin HVD a scăzut de la 82 cazuri (1,9%)
-a. 1997 pînă la 31 cazuri (0,7%) – 2005;
 HVD cauzează hepatită doar la persoanele cu HVB acută
sau cronică, și nu poate produce infecția fără prezența
acestuia;
 Capacitatea de a transforma formele asimptomatice sau
medii în forme grave, fulminante și cu o progresie rapidă
Hepatitis D (Delta) Virus
 antigen
HBsAg
RNA
Hepatita D – Caracteristicile clinice
 Coinfecție
-Boală severă acută.
-Risk scăzut de cronicizare.
 Suprainfecție
– De obicei dezvoltă forme cronice;
CO-INFECȚIE
mai frecvent se
înregistrează în rezultatul
transfuziilor masive de
sânge sau la utilizatorii de
droguri, iar manifestările
clinice sunt similare cu
cele a HVB.
SUPRAINFECȚIA
este mult mai agresivă
ce se manifestă cu
dezvoltarea cerozei
hepatice într-o
perioadă mai scurtă
comparativ cu HVB
cronică .
Sursa de infecție
 Persoanele bolnave cu HVB acută sau cronică.
 purtătorii de AgHBs.
Hepatita D - Prevenirea

HBV-HDV Coinfecție
Profilaxia pre sau postexpunere pentru a
preveni infectarea cu HVB .

HBV-HDV Suprainfecție
Educația pentru sănătate cu scop de a reduce
riskul de cronicizare
Prevalenţa şi incidenţa prin ciroze în Republica Moldova,
aa.2000-2008
25
101.85
100
20.1
20
80
15
60
10
40.56
40
20
5
6.01
0
Incidenţa la 100 mii populaţie
Prevalenţa la 100 mii populaţie
120
0
2000
2001
2002
Prevalenţa
2003
2004 2005
2006
2007
2008
Incidenţa
Anii
Mortalitatea prin cancer hepatic în RM la 100.000 populaţie
(anii 1996-2006)
8
7
6.5
6
5.6
1999
2000
2001
2004
2005
7.7
6.1
4.7
5
4
5.6
5.8
7.2
7.4
3.6
3.9
3
2
1
0
1996
1997
1998
2002
2003
2006

similar documents