EXPLORAREA FUNCȚIEI RESPIRATORII TESTELE

Report
Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” Timișoara
Disciplina IMUNOLOGIE - ALERGOLOGIE
allergy
EXPLORAREA FUNCȚIEI
RESPIRATORII
TESTELE DE BRONHOMOTRICITATE
2012
SPIROMETRIA
• permite evaluarea parametrilor ventilometrici
• examen paraclinic obligatoriu și util în obiectivarea disfuncțiilor
ventilatorii și aprecierea severității acestora
• măsoară volumele pulmonare statice și debitele ventilatorii maxime
• există două tipuri de manevre spirometrice:
 Spirometria forţată → înregistrarea
unui ciclu respirator maximal forţat, realizat
prin efectuarea unui inspir maxim urmat de
un expir maxim, forţat şi prelungit
 Spirometria lentă →
ciclu respirator maximal
efectuarea iniţială a unor
de repaus, urmate de un
maxim, lent şi prelungit
înregistrarea unui
lent, realizat prin
cicluri respiratorii
inspir şi un expir
SPIROMETRIA FORȚATĂ
Indicaţii:
• evaluarea parametrilor funcţionali pulmonari
• determinarea tipului de disfuncţie ventilatorie şi a severităţii sale
• monitorizarea evoluţiei afecţiunilor respiratorii și a răspunsului
terapeutic
• evaluarea riscului pentru afecţiuni pulmonare cronice (ex. fumători,
pacienți expuşi la factori de risc ocupaţionali)
SPIROMETRIA FORȚATĂ
Tehnică :
1. Calibrarea spirometrului
• Etalonarea pentru volum
– se face cu ajutorul unei seringi de calibrare
cu volum cunoscut (1, 2 sau 3 litri)
– necesară pentru a stabili corespondenţa
între lungimea segmentelor măsurate (cm)
şi volumul de aer (litri)
• Etalonarea pentru timp - depinde de viteza de mişcare a
inscriptorului
• Etalonarea pentru condiţiile de mediu - temperatură, presiune
atmosferică, umiditate
2. Introducerea datelor subiectului (sex, vârstă, talie, greutate, rasă)
• necesare pentru determinarea valorilor ideale ale parametrilor
SPIROMETRIA FORȚATĂ
3. Manevra spirometriei forțate
• subiectul, în poziţie şezândă cu spatele drept, nasul pensat şi buzele
strânse în jurul piesei bucale, efectuează
– un inspir maximal (până la nivelul capacităţii pulmonare totale)
– un expir maximal forţat (până la nivelul volumului rezidual)
– un nou inspir maximal forţat
• pentru evaluarea corectă a parametrilor se efectuează 3-4 probe,
între determinări fiind acceptată o diferenţă de maxim 10%
Condiţii de validare a probei:
• începutul expirului să fie satisfăcător fără tuse în prima secundă a
expirului (care afectează VEMS)
• fără terminarea prematură a expirului
• fără manevră Valsalva (închiderea glotei), care poate întrerupe
fluxul de aer
• fără pierderi de aer pe lângă piesa bucală
• fără obstrucţia piesei bucale (cu limba, dinţii, proteza)
SPIROMETRIA FORȚATĂ - INTERPRETARE
• Curba volum/timp
– volum - axa verticală / timp - axa orizontală
– determinarea debitelor se bazează pe
măsurarea pantei unei drepte trasate între 2
puncte de pe curbă
• Curba flux/volum
– flux - axa verticală / volum - axa orizontală
– curba expiratorie are o primă pantă
ascendentă abruptă, culminând cu un vârf
(fluxul expirator maxim de vârf = PEF)
→ se continuă cu o pantă descendentă mai
lentă, uşor concavă (corespunde cu
fluxurile
expiratorii
progresiv
descrescătoare spre sfârşitul expirului)
A
B
SPIROMETRIA FORȚATĂ - INTERPRETARE
• evaluarea funcţiei pulmonare se face pe baza:
– aspectului graficului
– valorilor parametrilor ventilometrici (5 de importanţă mai mare):
Capacitatea vitală forţată (CVF) - volumul de aer expirat într-un
ciclu respirator maximal forţat
VN: CVa  80% din Cvi (5-6 l în valoare absolută)
Valoare clinică:
• CV se corelează cu masa de ţesut pulmonar funcţional
• CV↓ - disfuncţii ventilatorii restrictive (DVR) şi mixte (DVM)
• CV N – disfuncţii ventilatorii obstructive (DVO), cu excepţia
DVO cu „air trapping” (aer captiv), în care este ↓
SPIROMETRIA FORȚATĂ - INTERPRETARE
 Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) - volumul de aer
exhalat în prima secundă a expirului maximal forţat
VN: VEMSd  80% din VEMSi
Valoare clinică: VEMS↓ apare în toate tipurile de disfuncţii
ventilatorii, fiind importantă în stabilirea severităţii disfuncţiei
 Indicele de permeabilitate bronşică (IPB=VEMS/CVF) - scade
progresiv cu vârsta, datorită modificării proprietăţilor elastice ale
plămânului
VN: La adulţii sănătoşi, valoarea sa variază între 65% şi 75%
IPB%  limita inferioară corespunzătoare vârstei:
Sex
18-19
ani
20-29
ani
30-34
ani
35-39
ani
40-44
ani
45-49
ani
50-54
ani
55-59
ani
60-64
ani
M
72
71
70
69
68
67
66
65
64
F
74
73
72
71
70
69
68
67
66
Valoare clinică: IPB%↓ apare în DVO și DVM
SPIROMETRIA FORȚATĂ - INTERPRETARE
Debitul expirator maxim de vârf (PEF) - fluxul de aer corespunzător
celui mai înalt punct al curbei expirului
VN: PEFd  80% din PEFi (8-10 l/s)
Valoare clinică: PEF↓ în DVR, DVM şi obstrucţia căilor respiratorii
centrale
Debitele expiratorii maxime instantanee (FEF25-75%) - fluxul de aer
expirat forţat între 25 şi 75% din CV
VN: FEF25-75%  65% din valoarea ideală
Valoare clinică: deoarece FEFx% depinde de elasticitatea structurilor
pulmonare şi rezistenţa la flux, şi mai puţin de efortul muscular,
valoarea lor scade înaintea VEMS-ului
FEF25-75% ↓ → sindrom obstructiv distal, întâlnit în stadiile
incipiente ale bolilor obstructive din căile respiratorii mici (astm
bronşic)
SPIROMETRIA FORȚATĂ - INTERPRETARE
• Tipurile de disfuncții ventilatorii:
Parametru
SOD
CVF
N
VEMS
N
IPB
La limita inf.
PEF
N
FEF25-75%

DVO
/N




DVR


N

N//
DVM





• Gradul de severitate al unei disfuncţii ventilatorii în funcţie de
VEMS:
Disfuncție uşoară
Disfuncție moderată
Disfuncție severă
VEMS (%)
66-80
50-65
50
TESTELE DE BRONHOMOTRICITATE
• evaluează debitul ventilometric înainte şi după administrarea de
agenţi farmacodinamici sub formă de aerosoli
• parametrii urmăriţi sunt VEMS, IPB şi rezistenţa la flux (Raw)
Testele de bronhodilataţie
• permit evaluarea caracterul reversibil/ireversibil al obstrucţiei
bronşice în cazul unei obstrucţii bronşice cu VEMS<80%
• după efectuarea spirometriei iniţiale se administrează pacientului un
β2-agonist inhalator cu acţiune rapidă (Salbutamol)
• se repetă spirometria la 15 min.
• Test POZITIV dacă:
– creştere a VEMS12% şi  200ml faţă de valoarea bazală
– scădere a Raw40%
TESTUL DE BRONHODILATAȚIE
L. C.
TESTUL DE BRONHODILATAȚIE
L. C.
TESTELE DE BRONHOPROVOCARE
• urmăresc evidenţierea hiperreactivităţii bronşice (HRB)
• indicate în scop diagnostic la pacienţi cu valori normale ale
parametrilor ventilometrici şi simptomatologie sugestivă pentru astm
• în funcţie de agentul bronhoconstrictor utilizat:
Teste nespecifice - metacolină, histamină, acetilcolină sau carbacolul
administrate inhalator, în doze progresiv crescătoare
Teste specifice - în cazul în care se suspicionează o componentă
alergică
- se utilizează diferite alergene, în administrare
inhalatorie, în doze progresiv crescătoare
- se fac în mod excepţional, aproape exclusiv pentru
astmul ocupaţional
- necesită precauţii în ceea ce priveşte extractele
alergenice nestandardizate
L. C.
TESTELE DE BRONHOPROVOCARE
Testul la metacolină
•Metacolina - agent bronhoconstrictor parasimpaticomimetic analog al
acetilcolinei, cu acţiune directă pe musculatura netedă bronşică
•metodă de evaluare a hiperreactivităţii bronşice, principala
caracteristică a astmului bronşic
•subiecţii hiperresponsivi dezvoltă grade diferite de obstrucţie bronşică
la doze mici de metacolină
•mult mai util în excluderea decât în stabilirea diagnosticului de astm,
având o valoare predictivă negativă > valoarea predictivă pozitivă
Indicaţii:
Pacienţi cu istoric de simptomatologie sugestivă pentru astm, dar
parametrii ventilometrici în limite normale la spirometrie.
Guidelines for Methacholine and Exercise Challenge Testing. 2000 Am. J. Respir. Crit. Care Med.
L. C.
TESTUL LA METACOLINĂ
Contraindicaţii:
Absolute:
•DVO severă (VEMS<50% din ideal sau <1 l)
•Atac vascular cerebral sau infarct miocardic în ultimele 3 luni
•Hipertensiune arterială necontrolată (TA sistolică > 200 mmHg sau TA
diastolică > 100 mmHg)
•Anevrism de aortă cunoscut
Relative:
•DVO moderată (VEMS < 60% din ideal sau < 1,5 l)
•Imposibilitatea realizării unei spirometrii de calitate
•Sarcina
•Alăptarea
•Utilizarea inhibitorilor de colinesterază (ex. miastenia gravis)
Guidelines for Methacholine and Exercise Challenge Testing. 2000 Am. J. Respir. Crit. Care Med.
L. C.
TESTUL LA METACOLINĂ
Etapele testării:
• se efectuează o spirometrie – cel mai folosit parametru de evaluare a
testului fiind VEMS
• din soluţia stoc de metacolină liofilizată (15 mg/ml), se prepară
soluţii în diluţii seriate, până la concentraţia de 0,0625 mg/ml
• iniţial se administrează inhalator, prin nebulizator, soluţie salină de
control, 3-5 respiraţii → se determină valoarea VEMS
!!! La cazurile cu HRB severă, VEMS scade cu peste 15-20% chiar
la administrarea soluţiei saline → test POZITIV - nu se mai
administrează metacolină
• administrarea metacolinei se începe în doze progresiv crescătoare –
câte 1 ml soluţie - de la concentraţia de 0,0625 mg/ml → 16 mg/ml
L. C.
TESTUL LA METACOLINĂ
• subiectul inhalează metacolina prin respiraţii lente dar profunde
• după fiecare doză inhalată, se determină modificarea VEMS (sau a
altui parametru relevant pentru obstrucţia bronşică - Raw)
• Test POZITIV dacă:
– scădere a VEMS  20%
– creştere a Raw  40%
• doza de metacolină, care produce o scădere a VEMS de 20% se
notează PC20 - parametru ce permite aprecierea de gradului HRB
PC20
(mg/ml)
>16
4-16
1-4
<1
Interpretare
Responsivitate bronşică normală
Hiperreactivitate bronşică de graniţă
Hiperreactivitate bronşică uşoară
Hiperreactivitate bronşică moderat-severă
L. C.
TESTUL LA METACOLINĂ
L. C.
TESTUL LA METACOLINĂ
L. C.

similar documents