Lectura poeziei romantice

Report
Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu










Mişcare culturală apărută în ultimele decenii ale sec. XVIII
Apare ca o reacţie la clasicism, combătând şi transformând radical deviza acestuia (În
lupta dintre raţiune şi simţire domină raţiunea) cu sloganul: În lupta dintre raţiune şi
afect domină afectul, simţirea, sentimentul, subliniind descătuşarea imaginaţiei, a
fabulaţiei
În artele plastice – se insistă pe subiectivizarea lumii exterioare, prin idealizarea
realităţii, vârtejuri de forme, căutarea de “exotic, neprimitor şi sălbatic”; reprezentanţi:
Eugene Delacroix, William Turner
În muzică – apar sau suferă transformări anumite specii comune cu cele literare şi / sau
plastice: nocturna (Frederic Chopin), sonata (Robert Schumann, Johannes Brahms, Franz
Liszt)
În literatură – curentul este anunţat de mişcarea germană “Sturm und drang” (Furtună şi
avânt)
Teme predominante şi surse de inspiraţie: natura, iubirea, istoria, folclorul, mitul
Motive literare specifice: visul, noaptea, aştrii celeşti, apa , titanul etc
Specii literare romantice: elegia, meditaţia, poezia erotică, poezia filosofică etc
Reprezentanţi: Johann Wolfgand von Goethe, Lordul Byron, Novalis, Alphonse de
Lamartine, Victor Hugo, Lermontov, Mihai Eminescu etc
Procedee specifice:
◦
◦
Antiteza (înger – demon etc)
Witz-ul (ironia dulceagă)

A avut trei etape:
◦ Preromantismul (al scriitorilor paşoptişti sau de tip Bidermaier)
 Imagini idilice, conservatoare, ale plăcerilor simple sau ale naturii aşa –
zis domestice
 Specie consacrată: pastelul, termen preluat din artele plastice
 Reprezentanţi: Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu
◦ Romantismul propriu – zis (epoca eminesciană)
 Dezvoltarea dimensiunii cosmice, misticismul, crearea de universuri
imaginare
 Reprezentant: Mihai Eminescu
◦ Romantismul întârziat sau neoromantismul
 Reactualizează teme şi mijloace romantice
 Ton profetic, vizionar
 Reprezentant: Octavian Goga





Pastel – termen provenit din it. pastello = culoare; în pictură, termenul desemnează “un
desen în creion moale, colorat”
Preia din poezia descriptivă ideea corespondenţei dintre sentiment şi tabloul de natură
Se apropie de operele artei plastice prin tendinţa de obiectivizare a perspectivei,
reprezentând un tablou realizat prin cuvinte; manifestă preocupare pentru satisfacerea
unor exigenţe specifice: compoziţie, colorit, echilibru
Pastelurile lui Alecsandri evocă: natura domestică, aceasta fiind o “cutie de rezonanţă a
sentimentelor” (T. Vianu) şi sunt dedicate ciclurilor naturii (Dimineaţa, Malul Siretului,
Sfârşit de toamnă, Miezul iernii), dar şi unor spaţii exotice (Mandarinul, Pastel chinez)
În dreapta, reproducerea:
Pastel arădean, Mihai Takacs

Cele mai multe pasteluri descriu anotimpul iarna:
Miezul iernii, Gerul, Bradul, La gura sobei etc
“(...)Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivăţul pătrunde, scoţând note-ngrozitoare.(...)”
(Miezul iernii)
În dreapta, reproducerea:
Iarnă peste Arad, Mihai Takacs – a se observa
predominanţa culorilor alb şi albastru deschis, culori reci, care
în text sunt sugerate prin epitete cromatice diverse (fumuri albe, văzduhul scânteios, bolta senină, stele
argintii)

Imagini artistice
◦
◦
◦
◦


Imagini vizuale: Fumuri albe se ridică, bolta cerului senină (Miezul iernii)
Imagini auditive: codrii - organe sonoare , crivăţul pătrunde, scoţând note-ngrozitoare Miezul
iernii) , Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare, / Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung
hor orăcăiesc (Noaptea)
Imagini tactile, senzoriale: Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald /Cată ţintă, lung la
mine, părăsind nisipul cald (Malul Siretului)
Imagini gustative: Iar drumeţul după dânsa bea, fugarul îşi adapă /Şi se jură că pe lume nu-i aşa de
dulce apă. (Fântâna)
Predominanţa anumitor părţi de vorbire: substantive, adjective, verbe descriptive
Figuri de stil:
◦
◦
◦
◦
Repetiţii: Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară! (Iarna)
Personificări: norii fug (Iarna)
Comparaţii: O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii / În nemărginitul templu ard ca
vecinice făclii. (Miezul iernii) Soarele rotund si palid se prevede printre nori ca un vis de tinereţe(
Iarna)
Epitete: văzduhul scânteios (Miezul iernii)


Supratema: TIMPUL
Teme şi motive romantice
◦ Universul

Cosmogonia (Scrisoarea I, Rugăciunea unui dac)
◦ Natura şi iubirea
 Codrul (Povestea codrului, La mijloc de codru...)
 Teiul (Făt – Frumos din tei, Dorinţa)
 Plopul (Pe lângă plopii fără soţ)
 Salcâmul (Sara pe deal)
 Floarea albastră (Floare-albastră, Călin)
 Lacul (Lacul, Crăiasa din poveşti)
 Aştrii celeşti (Luceafărul, La steaua, Stelele-n cer)
 Somnul (Dorinţa, Sara pe deal)
 Visul (Dorinţa, Mortua est
 Demonul (Înger şi demon)
 Îngerul (Înger şi demon, Înger de pază)
◦ Meditaţia filosofică
 Fortuna labilis (Epigonii, Glossă)
 Viaţa ca vis (Scrisoarea I, Împărat şi proletar)
 Lumea, clipă suspendată între trecut şi viitor (Scrisoarea I)
 Identitatea indivizilor prin moarte (Scrisoarea I)
◦ Poezia istorică şi socială
 Sensul istoriei, bătălia (Scrisoarea a III-a)
 Revolta (Împărat şi proletar)
Semnificaţii ale florii albastre în literatură:
- La Novalis – infinitul
-
La Leopardi – femeia, iubita
-
La Eminescu – iubirea, viaţa, efemeritatea
Structura tematică a poeziei:
Cunoaşterea filosofică (“câmpiile asire”, “întunecata mare”,
“nu căta în depărtare /fericirea ta, iubite”)
Cunoaşterea terestră, prin iubire (“hai în codrul cu verdeaţă /
und-izvoareplâng în vale”) – ritualul iubirii
Ideea centrală: Totul e trecător, efemer, fortuna labilis:
Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră �
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!
Procedee:
antiteza etern – trecător
imagini vizuale, auditive, tactile,
figuri de stil
În pictură – imaginea efemerităţii în naturi moarte (vezi în dreapta
Natură moartă cu flori de câmp – Flory Takacs)

Tema: trecerea timpului
“S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.
Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri.”

Procedee:
◦ Antiteza măreţie – decădere
◦ Imagini artistice:
◦

vizuale (nu vezi lumini de baluri; pe scări de marmură)

auditive (sunând din valuri)

senzoriale (miresei dulci)
Figuri de stil:

enumeraţii (N-auzi cântări,
nu vezi lumini de baluri;Pe scări de marmură, prin vechi portaluri)

metafore (floarea tinereţii, miresei dulci )

aliteraţie (luna, înălbind)

În pictură, raportul mărire – decădere e sugerat prin contrastul de culori calde şi reci (vezi în dreapta sus
reproducerea Veneţia, de Mihai Takacs)






este un POEM ALEGORIC CU MĂŞTI, FILOSOFIC
SURSA - poemul pleacă de la basmul muntenesc „Fata în grădina de aur”,
versificat de Eminescu după versiunea Das Madchen im goldenen Garten, culeasă
de germanul Richard Kunisch în Muntenia, alături de Die Jungfrau ohne Korper, de
asemenea versificat de Eminescu: „Miron şi frumoasa fără corp”
„Fata în grădina de aur” – basm în versuri (488 versuri, 56 strofe inegale, rimă
încrucişată) – finalul este modificat faţă de cel al basmului, în care zmeul nu se
poate resemna şi îi blestemă pe cei doi : “Fiţi fericiţi, cu glasu-i stins a spus/ Atât
de fericiţi cât viaţa toată / Un singur chin s-aveţi: / De-a nu muri deodată.” În
finalul poemului eminescian, geniul încheie antitetic: “Trăind în cercul vostru
strâmt, / Norocul vă petrece, / Ci eu, în lumea mea, mă simt / Nemuritor şi rece.”
TEMA poemului – DESTINUL OMULUI DE GENIU (preluat de la Schopenhauer), ideea
obiectivităţii şi a detaşării lucide a acestuia
alte interpretări: basm al fiinţei (Constantin Noica), atracţia lui a fi (Edgar Papu),
expresia unei „vagi” filozofii a fiinţei şi neantului (Alain Guillermou)
indiciu asupra temei- în ms. 2275, p. 56: „Aceasta e povestea. Iar înţelesul
alegoric ce i-am dat este că dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui
scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici e capabil a ferici pe
cineva, nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”








COMPOZIŢIA ŞI STRUCTURA POEMULUI. PROCEDEE ARTISTICE
Din basm poemul a păstrat doar schema epică, cadrul. Formula iniţială, specifică
basmului, tot de epic. Lirismul este obiectiv, un lirism al măştilor, sugerând fiecare câte o
ipostază existenţială, dar şi idei filosofice, atitudini morale, stări sufleteşti şi o anumită viziune
cosmogonică.
Această interferenţă de genuri este caracteristică romantismului şi dau poemului mare
profunzime. Compoziţional, poemul e structurat pe patru tablouri, construite pe antiteza celest
- teluric:
1) Spaţiul teluric cu deschidere spre cel celest - dragostea dintre fata de împărat şi Luceafăr –
chemările acesteia (“Cobori în jos, luceafăr blând”) şi ipostazierile antitetice ale acestuia:
angelică şi demonică
2)Spaţiul teluric - Idila dintre Cătălin şi Cătălina, omonimie de nume, sugerând egalitatea
condiţiei umane – regulile jocului iubirii
3) Spaţiul celest – Tabloul cosmogonic - călătoria Luceafărului spre Demiurg pentru a cere
dezlegare de nemurire
4) Spaţiul teluric, cu deschidere spre cel celest: pădurea narcotizantă, în care iubirea dintre
Cătălin şi Cătălina se împlineşte, reîntoarcerea Luceafărului în spaţiul celest şi concluzia amară
a “cercului strâmt” al omenirii
Procedee: - figuri de stil: epitete ( o preafrumoasă fată), comparaţii (cum e fecioara între sfinţi
/ şi luna între stele), metafore (cercul vostru strâmt), antiteze etc
- imagini artistice: vizuale (din umbra falnicelor bolţi), motorii (ea pasul şi-l îndreaptă),
olfactive şi tactile (miroase florile-argintii / şi cad, o dulce ploaie, / pe creştetele-a doi copii)
etc
Procedeu specific
literaturii şi artei plastice,
caligrama surprinde ideea
unui text în forma
sugerată de aceasta

În dreapta, Caligrama Eminescu –
de Mădălina Sabin, C. N. “Moise Nicoară”

similar documents