APARATUL GENITAL MASCUL

Report
APARATUL GENITAL
MASCUL
ROLURI:
– h. androgeni (testosteron)
- h. estrogeni
- inhibina
2.EXOCRIN – formeaza si elibereaza gametii
masculi (spermatozoizii)
3.Realizeaza copulatia – inseminarea
naturala
1.ENDOCRIN
STRUCTURA ANATOMICA
• GONADE – testicule
• CAI SPERMATICE – Epididim
- Canal deferent
- Canal ejaculator
- Uretra (cale mixta uro-genitala)
• GLANDE ANEXE – Veziculele seminale
- Prostata
- Glande bulbo-uretrale (Cowper)
- Glande Littre
• PENISUL SI PREPUTUL(furou)
TESTICULUL
-regiunea ingvinala (armasar, taur, berbec, tap),
-subanala (vier,caine, cotoi, iepure)
-intraabdominal in regiunea lombo-sacrala (pasari),
STRUCTURA TESTICULULUI
-la exterior acoperit de albuginee, de culoare alb sidefie
bogat vascularizata; de la fata interna a albugineei se
desprind o serie de lame fibroase ce se anastomozeaza in
zona centrala impartind testiculul in 200-300 lobuli
testiculari
STRUCTURA TESTICULULUI
• In zona de contact a capului
epididimului albugineea se
ingroasa si se infunda in zona
centrala a gonadei formand un
nucleu dens – mediastinum
testi (corpul Highmore)
• Parenchimul testicular are
consistenta moale elastica,
culoare galben bruna si este
alcatuit din tubi seminiferi,
canale excretoare
intratesticulare si glanda
interstitiala Leyding
(diastematica)
STRUCTURA TESTICULULUI
•
•
•
•
CAILE SPERMATICE INTRATESTICULARE
Unitatea morfofunctionala a testiculului este tubul
seminifer
Fiecare lobul testicular contine 3-4 tubi seminiferi cu o
extremitate (spre albuginee) infundata in timp ce
extremitatea mediastinala se uneste cu ceilalti tubi
seminiferi si dau nastere tubilor drepti
Tubii drepti patrund in corpul Highmore si formeaza dupa
anastomoza reteaua Haller (rete testis)
Reteaua canaliculara din rete testis se simplifica la 12-25
canale si dau nastere conurilor eferente, cu aspect conic
si traect intratesticular care prin confluare dau nastere
portiunii initiale a epididimului
STRUCTURA TESTICULULUI
ASPECTE HISTOLOGICE
• Structura histologica a
tubului seminifer:
- membrana bazala – fina,
elastica intarita la exterior cu
fibre conjunctive; printre
acestea se gasesc si fibre
musculare netede a caror
contractie ajuta la eliminarea
spermatozoizilor
- epiteliul seminal –
alcatuit din celule Sertoli si
celulele liniei seminale
CELULELE SERTOLI
• Prismatice, cu varful
orientat spre lumenul
tubului seminifer; la polul
apical prezinta numeroase
infundaturi in care sunt
asezate celulele liniei
seminale.
• Roluri:
- suport si nutritie a
celulelor liniei seminale
- fagocitoza resturilor
celulare
- secretie de estrogeni si
inhibina
CELULELE LINIEI SEMINALE
Spermatogonii – spermatocite primare (ord.I)- spermatocite
secundare (ord.II)-spermatide-spermatozoizi
INVELITORILE TESTICULARE
•
•
•
•
•
Testiculele apar si se dezvolta in regiunea
sublombara la toata speciile, coborarea acestora in
scrotum realizandu-se diferentiatin functie de specie:
Cabaline –luna 9-a de gestatie
Bovine – luna 3,5 – 4 de gestatie
Ovine – 80 zile de gestatie
Suine – 90 zile de gestatie
Caine – 5 zile post-partum
Bursele testiculare rezultă din suprapunerea a 5
învelitori, dispuse de la exterior la interior astfel: dartos,
celuloasă, cremaster şi fibro-seroasă. Pot fi
sistematizate în 3 tunici distincte:
INVELITORILE TESTICULARE
Schema canalului inghinal şi a pungilor
testiculare în secţiune sagitală
(după E. Paştea 1978)
1. M. oblic abdominal intern; 2. Inelul
inghinal superior (abdominal sau
profund);
3. Ligamentul inghinal; 4. Fascia
transversă (endoabdominală); 5.
Peritoneul parietal; 6. şi 7. Inelul inghinal;
8. M. cremaster extern; 9. Inelul inghinal
inferior (superficial şi subcutanat);10.
Cavitatea vaginală; 11. Peritoneul
visceral;12. Peritoneul parietal;
13. Testicul; 14. Epididim; 15. Pediculul
vasculo-nervos al testiculului; 16. Canal
deferent; 17. Mezou deferenţial; 18.
Traiectul inghinal; a. Scrotul; b. Dartosul;
c. Celuloasa; d. Fibroasa; e. Peritoneul
parietal
INVELITORILE TESTICULARE
1.Tunica externa – formata din 2 invelitori strans unite,
provenite din pielea si tesutul hipodermic din aceasta
zona:scrotum si dartos.
- pielea scrotala este fina, elastica,
pigmentata sau nu, acoperita cu peri fini, bogata in
glande sebacee si sudoripare, constituind o singura
punga pentru ambele testicule;pe fata externa-rafeul
median ce corespunde aderentei septului interdartoic
- teaca dartoica reprezinta prelungirea la
acest nivel a hipodermului si tunicii abdominale si
formeaza 2 saci testiculari separati printr-un perete
comun; bogata in fibre musculare netede si fibre
elastice – rol in termoreglare
INVELITORILE TESTICULARE
2. Tunica medie (fascia spermatica externa)-formata din
tesut conjunctiv orientat ce reprezinta continuarea la
acest nivel a m. oblic extern si a fasciei profunde;pe fata
postero-laterala se gaseste m. cremaster ce descinde
din oblicul intern al abdomenuluisi a carui contractie
determina ascensiunea brusca a testiculului in canalul
ingvinal.
3. Teaca interna (teaca vaginala)-deriva din fascia
transversa si peritoneul parietal si formeaza o punga
piriforma ce adaposteste testiculul si cordonul testicular.
CORDONUL TESTICULAR
• Asigura suspensia testiculului si este alcatuit din artera si
vena testiculara, filete nervoase provenite din plexul
mezenteric posterior si plexul pelvic, m. cremaster si
canalul deferent; este acoperit in totalitate de peritoneul
visceral si are lungime variabila in raport cu specia.
CAILE SPERMATICE
1.Canalul epididimar
• Canal flexuos, lung, rezultat din unirea conurilor eferente
dupa traversarea albugineei, constituind baza structurala
a epididimului, formatiune alungita atasata marginii fixe a
testiculului, constituita din cap, corp si coada.
• Capul epididimului are formă uşor lăţită, foarte aderent la
polul superior al testiculului cu canal ingust si foarte
flexuos.
• Corpul epididimului este turtit lateral şi se inseră pe
marginea epididimară a testiculului prin ligamentul
propriu testicular.
• Coada epididimului este turtită şi ea lateral şi este mai
îngustă decât capul. Se detaşează de testicul, dând
naştere, în unghi drept, canalului deferent.
CAILE SPERMATICE
Rolurile canalului epididimar:
• transportul spermatozoizilor;
• depozitarea spermatozoizilor;
• concentrarea spermatozoizilor;
• prima maturare a spermatozoizilor - proces care are loc
în 7-9 zile (a doua maturare se produce la contactul cu
secreţia prostatică, iar cea de-a treia în istmul
salpingian).
2.Canalul deferent
•
•
Conduct lung, aproape rectiliniu, constituit din 3 portiuni:
- testiculară - ia naştere la nivelul cozii epididimului, din canalul
epididimar, fără o delimitare precisă. Se află pe faţa posterioară a
testiculului, pe toată lungimea acestuia;
-funiculară - se găseşte în structura cordonului testicular, până la
nivelul inelului inghinal profund;
-abdominală - este delimitată de la inelul inghinal
profund, până la deschiderea canalului deferent în
canalul ejaculator (la speciile la care acesta există)
sau direct în uretră
În zona dorsală a vezicii urinare formează câte o
dilataţie alungită fusiformă denumită ampulă
deferenţială (absentă la vier şi cotoi şi redusă la câine)
foarte dezvoltată la taur
3.Canalul ejaculator
• Este un conduct scurt care rezultă din unirea porţiunii
terminale a canalului deferent cu canalul excretor al
glandei seminale, sub prostată. Lipseşte la speciile care
nu prezintă glande seminale (carnivore). Fiecare canal
ejaculator se găseşte în peretele superior al uretrei şi se
deschide în aceasta la nivelul tuberculului seminal
(colliculus seminalis).
4.Uretra
• Conduct comun urogenital, care prezintă 2 porţiuni:
– intrapelvină - delimitată anterior de gâtul vezicii
urinare şi posterior de arcada ischiatică. Din punct de
vedere histologic este constituită din mucoasă, un
strat vascular (spongios) şi musculoasă.
• extrapelvină (peniană) - delimitată posterior de arcada
ischiatică şi anterior de meatul urinar situat în vârful
penisului, intră în alcătuirea organului copulator mascul.
Are peretele format din trei straturi: mucoasă, strat
vascular şi musculoasă În corionul mucoasei sunt
întâlnite glandele Littre (existente în număr mai redus şi
la nivelul uretrei intrapelvine).
Glandele anexe ale ap. genital mascul
1.Veziculele seminale
Glande de tip tubular situate la nivelul uretrei
intrapelvine, de o parte si de alta a canalelor deferente,
deasupra gatului vezicii urinare. Au aspect conic, alungit,
anterior se termină în deget de mănuşă iar posterior
canalele lor excretorii se unesc cu canalele deferente
dând naştere canalelor ejaculatoare.
Secreţia acestor glande are aspect gelatinos si este
bogata in fructoza care serveste ca sursa de energie
pentru spermatozoizi.
Glandele anexe ale ap. genital mascul
2.Prostata
• Este o formaţiune impară, prezentă la toate speciile.
Este constituită din:
• corpul prostatei care lipseşte la berbec şi ţap;
• porţiunea diseminată care lipseşte la armăsar.
• Porţiunea diseminată a prostatei este reprezentată de
acini glandulari diseminaţi între mucoasa şi musculoasa
uretrei intrapelvine.
• Corpul prostatei este aşezat topografic pe faţa craniodorsală a uretrei intrapelvine între cele două ampule
deferenţiale, mai mult sau mai puţin dezvoltat în funcţie
de specie. La exterior, corpul prostatic prezintă o
capsulă musculo-fibroasă (ţesut conjunctiv şi fibre
musculare netede), care se contractă în momentul
ejaculării eliminând secreţia prostatică.
Glandele anexe ale ap. genital mascul
3.Glandele bulbouretrale (Cowper)
Sunt glande pereche, au forma ovoidala si diametrul
unei nuci fiind situate topografic de o parte si de alta a
uretrei inaintea arcadei ischiatice; sunt acoperite de m.
compresor striat.
Secretia acestor glande intra in componenta plasmei
seminale si este eliminata direct in uretra prin 5-10
canale colectoare.
Glandele anexe ale ap. genital mascul
4. Glandele Littre
• Sunt glande de tip mucos, existente în corionul
mucoasei uretrei pelvine dar mai ales extrapelvine.
Canalele lor excretorii se deschid la suprafaţa uretrei.
• Secreţia glandelor Littre se elimină în prima fază a
ejaculării şi au rol de îndepărtare mecanică a
impurităţilor de pe uretră şi de a neutraliza pH-ul acid
datorat urinei.
PENISUL SI PREPUTUL
Reprezinta segmentul extern al aparatului genital de
aspect cilindric, format dintr-un
corp divizat
intr-o portiune fixa (de la radacina penisului pana in
fundul cavitatii preputiale) si o portiune libera.
Corpul penisului este alcatuit la randul lui, din: corp
cavernos, uretra si corp spongios.
• Raportul dintre cavernele lacunare şi scheletul conjunctiv
trabecular al corpului cavernos determină două tipuri de
penis:
• tipul fibroelastic prezintă o albuginee groasă, puţin
extensibilă şi predomină scheletul conjunctiv. Se
întâlneşte la rumegătoare şi suine. Prezintă o flexură
sigmoidă (S penian) şi consistenţă crescută. În erecţie
se produce supraindurarea şi alungirea penisului prin
dispariţia S-ului penien.
.
PENISUL SI PREPUTUL
• tipul musculocavernos apare la armăsar, carnivore şi iepuroi. În
acest caz predomină ţesutul cavernos lacunar, iar albugineea este
mult mai subţire. Erecţia este mult mai evidentă şi constă în
indurarea, alungirea şi mărirea în volum a penisului
Muşchii ajutători ai penisului
• Au rolul de:
• dirijare a penisului în timpul copulaţiei;
• comprimare a venelor de descărcare în timpul erecţiei;
• accelerare a ejaculării;
• realizare a comprimării şi retragerii penisului în furou.
• Muşchii ajutători ai penisului sunt reprezentaţi de:
• muşchiul ischiocavernos - se găseşte la nivelul arcadei ischiatice şi
acoperă rădăcinile penisului, comprimând artera şi vena penienă.
muşchiul retractor al penisului - se inseră superior pe prima vertebră
coccigiană, înconjoară rectul sub forma a două bandelete musculare
apoi inferior se inseră pe faţa ventrală a penisului.
PENISUL SI FUROUL
Furoul (preputul) reprezinta o cuta a pielii
abdominale care adaposteste portiunea libera a
pensiului; prezinta anterior o deschidere circulara –
orificiul preputial, prevazut la unele specii cu un smoc de
peri, iar posterior se termină în fund de sac inelar, unde
tegumentul se răsfrânge pe porţiunea liberă a penisului.
Prepuţul prezintă un tegument extern, reprezentat de
pielea regională şi un tegument intern cu structură
intermediară între piele şi mucoasă, bogat în glande
sebacee modificate care secretă smegma prepuţială.
PENSIUL SI FUROUL
Musculatura preputului este reprezentata de:
• 2 muşchi protractori prepuţiali craniali care-l tracţionează
anterior, contribuind la retragerea penisului în cavitatea
prepuţială după copulaţie. 2 muşchi retractori prepuţiali
caudali (la rumegătoare şi suine) care tracţionează furoul
posterior, contribuind la exteriorizarea porţiunii libere a
penisului în timpul erecţiei.

similar documents