Coloranti - WordPress.com

Report
Rădulescu Adrian
Niță Alexandru
Colorantii sunt substante organice naturale sau sintetice
colorate, care absorb lumina in domeniul vizibil al spectrului
si au proprietatea de a colora corpurile pe care sunt aplicate,
rezista in timp la lumina, spalare, frecare.
Culoarea substantelor se
datoreaza prezentei in molecula a
unor grupe de atomi, numite
grupe cromofore sau cromofori,
care absorb selective diferite
radiatii ale luminii, fiecarui
cromofor corespunzandu-i una
sau mai multe benzi de absorbtie
in spectrul vizibil.
Clasificarea colorantilor:
1.Dupa structura lor chimica se deosebesc urmatoarele
clase de coloranti:
a)coloranti azoici---contin in molecula lor drept grupe cromofore una
sau mai multe grupe azo, -N=N- si sunt colorantii cei mai raspanditi
si cei mai usor de preparat
b)coloranti antrachinonici---care deriva de la antrachinona
c)coloranti trifenilmetanici---din clasa trifenil-metanului
d)coloranti indantrenici
e)coloranti de indigo
f)coloranti de sulf
Dupa proprietatile lor tinctoriale se deosebesc
urmatoarele tipuri de coloranti:
a)coloranti bazici---au un caracter bazic datorita grupelor amino NH2 libere, pe care le contin in molecula lor
b)coloranti acizi---au in molecula lor grupe sulfonice -SO3H, hidroxil
-OH sau carboxil -COOH libere, care le dau proprietati acide
c)coloranti substantivi---au proprietatea de a vopsi direct fibrele
proteice(lana si matasea) si mai ales cele celulozice(bumbacul) fara
o tratare prealabila.
2.Coloranții alimentari
Coloranții
alimentari
sunt
substanțe
care
redau
sau
intensificã culoarea produselor alimentare. Ei pot fi constituenți
naturali ai produselor alimentare și / sau alți compuși naturali, care
în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt utilizați
ca ingrediente caracteristice în alimentație. Coloranții alimentari sunt
folosiți în scop comercial, deoarece prin culoare se dã impresia unei
calitãți mai bune și se stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri,
îngheþate, limonade, margarinã , brânzã și în diverse produse din
carne.
Coloranţii alimentari naturali
Coloranţii alimentari naturali sunt substanţe complexe obţinute prin
extracţie din planta întreagă sau din diferite părţi ale acesteia.
Produşii obţinuţi au proprietăţi tinctoriale bune, fiind solubili în apă
sau grăsimi.
Coloranţii naturali au însă dezavantajul
că nu sunt rezistenţi la tratament termic
şi , ca atare, utilizarea lor este limitată.
În cazul clorofilei şi a colorantului din
sfeclă sau varză (suc de sfeclă sau
varză) , se poate imprima produsului
alimentar
şi
gust
caracteristic
colorantului, dacă adaosul este suficient
de mare. Clorofila este colorantul verde
din plante şi este folosit şi drept colorant
alimentar verde smarald de mare
intensitate.
Coloranţii alimentari sintetici
Marea majoritate a coloranþilor alimentari folosiți în
industria alimentarã sunt coloranți sintetici.
Un exemplu de colorant alimentar sintetic este caramelul obținut
din porumb, trestie de zahãr sau prin simpla topire a zahãrului și a
altor zaharuri în condiții speciale.
E-urile reprezintã codificarea unor aditivi alimentari,
inclusiv coloranți alimentari, a cãror utilizare este permisã și
autorizatã din punct de vedere al siguranței alimentare în țãrile
Uniunii Europene. Acest mod de simbolizare sprijinã consumatorii
în recunoașterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în
care este redactatã eticheta, garantând astfel cã aceștia fac parte
din lista celor autorizați.
Primii coloranți organici utilizați , au fost produse naturale de origine
vegetalã și numai în micã mãsurã de origine animalã .
Colorantii de origine vegetalã provin din anumite plante, ca
de exemplu: garanța, indigoul, colorantul albastru extras din lemnul
de bãcan.
Garanța și extractele de lemn de bãcan vopsesc materialele textile
numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi
de aluminiu, fier, crom, etc). Dintre coloranții de origine animalã este
cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã din unele varietãți de
melci rãspândiți pe coastele Mãrii Mediterane și carminul.
Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în practica vopsirii
sunt compuși de sintezã. Aceștia sunt performanți, atât sub aspectul
paletei coloristice cât și al rezistențelor la agenții exteriori: lumină ,
umiditate, gaze industriale, spălare etc.
Primul colorant sintetic, moveina a fost sintetizat în 1856 în Anglia de
WH. Perkin.
Coloranţii organici de sinteză , pot fi grupaţi în câteva categorii, în
funcţie de modul general de fixarea lor pe suport textil:
- coloranţi uşor solubili În apă: au caracter ionic şi sunt adsorbiţi ca
atare din soluţia apoasă pe materialul textil sau pe piele. În această
categorie sunt cuprinşi coloranţii acizi, direcţi sau substantivi şi bazici
sau cationici;
- coloranţi greu solubili în apă (neionici): sunt adsorbiţi
pe materialul textil din suspensii apoase fin dispersate. Din
această categorie fac parte coloranţii de dispersie, folosiţi pentru
fibrele de tip acetat şi triacetat de celuloză şi pentru fibrele
sintetice din care se extrage un colorant. (poliesterice, poliamidice
şi în mai mică măsură , pentru cele poliacrilonitrilice). Astfel de
fibre acţionează ca un solvent hidrofob care extrage colorantul
greu solubil în apă ;
- coloranţi insolubili în apă (neionici) care nu pot fi preluaţi ca atare
de către materialul textil. Ei trebuie transformaţi provizoriu
într-o formă solubilă în apă , care este absorbită de către
materialul textil. Ulterior se reface colorantul iniţial printr-un
tratament potrivit, el rămânând fixat în suport. Din această
categorie fac parte coloranţii de cadă şi coloranţii de sulf.
Majoritatea acestor coloranţi se utilizează pentru vopsirea fibrelor
celulozice şi numai o parte pentru vopsirea lânii;
- coloranţi insolubili în apă şi solvenţi, numiţi pigmenţi . Aceştia se
folosesc sub formă de amestecuri de particule mici dispersate în
lichide peliculogene şi se numesc vopsele.
Vopselele sunt folosite pentru colorarea superficială, opacă
a diverselor obiecte. Lichidele peliculogene pot fi uleiuri sicative (de
exemplu ulei de in) sau substanţe macromoleculare dizolvate în
solvenţi volatili. După evaporarea solventului aceste lichide lasă pe
suprafaţa vopsită , pelicula solidă în care este înglobat colorantul.
O altă posibilitate de utilizare a pigmenţilor este colorarea în masă a
unor materiale plastice, fibre şi a cauciucului. Operaţia are loc într-un
malaxor în care se află materialul care trebuie colorat.
http://chemistrywork.wordpress.com/2012/06
/10/coloranti-naturali-si-sintetici-vopselele/
https://www.google.ro/search?q=coloranti+n
aturali+alimentari
https://sites.google.com/site/leacuridinplant
e/farmacia-verde/coloranti-naturali

similar documents