PPT Descalecatorii tarii

Report
Bogdan I al Moldovei
Bogdan I sau Bogdan de Cuhea Maramureșanul (d. 1367)[1] a fost domnitor al
Moldovei între 1359 și 1365. Este privit drept întemeitorul Principatului Moldova, stat
de sine stătător, cu reședința la Baia.
„Descălecătorul” Dragoș, reușise să înființeze, în partea de răsărit a Maramureșului, o
nouă stătătoare țară numită Moldova, după numele râului cu același nume. Acest ținut
a rămas însă temporar dependent de Ungaria.
Bogdan, voievodul vlah (român) din Maramureș (1342 - 1345), care stăpânea aici o
moșie întinsă numită Cuhea sau Cuhnea, aflându-se în ceartă cu regele Ungariei încă
din 1343, ia hotărârea în 1359 să treacă munții în Moldova, unde tocmai murise Sas,
fiul lui Dragoș. Însoțit de fiii săi, de rude și o oaste mică, Bogdan a învins oastea
urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliță, care era la
conducere după trecerea în neființă a tatălui său. Încercările regelui Ungariei, Ludovic
cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, iar Bogdan, învingător
asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent.
După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el
s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: „Moneda MoldaviaeBogdan Waiwo(da)”.
Bogdan a zidit o mănăstire la Rădăuți (în Bucovina), unde a fost și înmormântat.
Îndepărtând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpușneanu, biserica lui
Bogdan I, clădită din piatră grosolană și cioplită, și-a păstrat înfățișarea inițială de
biserică potrivită (conformă) credinței ortodoxe. În această mănăstire a fost așezată
episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Înscrisul de pe
mormântul lui Bogdan I, ca și de pe mormintele celorlalți domni ce sunt înmormântați
în acea biserică, a fost pusă de Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea).
BASARAB I
INTEMEIETORUL
A fost primul domnitor al tarii Romanesti atestat de documente. El este cel care a reunit
sub autoritatea sa toate teritoriile de la sud de Carpati, intemeind statul medieval tara
Romaneasca, intr-un moment in care marile puteri vecine nu puteau interveni aici, deoarece
se confruntau cu lupte pentru putere sau cu alte probleme interne.
In afara de Oltenia si de Muntenia, sub stapanirea lui Basarab I se gasea si teritoriul de la nord
de gurile Dunarii si care va fi numit, dupa numele domnitorului, Basarabia (este vorba despre
sudul Basarabiei de astazi), de unde i-a alungat pe tatari intre anii 1324 si 1328. B. I a fost
intemeietorul dinastiei care se va afla la conducerea tarii Romanesti pana in secolul al XVI-lea.
Noul stat s-a intarit deosebit de mult pe timpul lui, iar rolul politic al lui Bogdan I a crescut in
aceasta zona a Europei.
O perioada de timp a avut relatii bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308–1324),
si cu papa de la Roma. Acest lucru rezulta si dintr-un document din anul 1327, cand papa l-a
rugat sa-i ocroteasca pe dominicanii pe care ii trimisese impotriva „ereticilor“. Dar, in anul 1330
relatiile lui cu regele Carol Robert de Anjou s-au deteriorat. La 28 iulie 1330, domnul tarii
Romanesti l-a sprijinit pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva sarbilor, incheiata cu
victoria acestora din urma. Infrangerea a fost folosita de regele Carol Robert pentru a incerca
sa-l inlature pe Basarab I de pe tron, deoarece acesta dorea sa aiba o autonomie din ce in ce
mai mare fata de Ungaria si pentru ca stapanea teritorii in Transilvania, unde se amestecase si
in luptele pentru tron.
In aceste conditii, in toamna anului 1330, regele maghiar Carol Robert de Anjou a organizat o
expeditie in tara Romaneasca, pentru a-l pedepsi pe Basarab I, considerat a fi necredincios,
nesupus si razvratit. Oastea regala a cucerit Severinul, unde a fost numit ban Dionisie Szechy,
castelanul de Mehadia, dupa care si-a continuat inaintarea spre Arges. Basarab I a facut
propuneri de pace regelui Ungariei, oferindu-i o importanta despagubire, de 7 000 de marci de
argint, dar care nu a fost acceptata. Carol a inaintat pe teritoriul tarii Romanesti, dar nu a putut
sa se aprovizioneze, deoarece Basarab I a ordonat pustiirea a tot ce se gasea in calea ostilor
maghiare.
Ajuns pana la Arges, Carol Robert a ordonat trupelor sale sa se retraga. Pe drumul de
intoarcere spre Transilvania, in tara Lovistei, in locul numit Posada, s-a desfasurat, intre 9 si 12
noiembrie 1330, lupta dintre ostile romane si maghiare. Oastea lui Basarab I, aflata pe stanci, a
rostogolit bolovani si copaci si a trimis o ploaie de sageti asupra celei maghiare, care a fost
infranta. Carol Robert de Anjou a scapat cu viata numai prin fuga de pe campul de lupta. Victoria
de la Posada a fost descrisa in Cronica pictata de la Viena si a marcat inceputul afirmarii statului
medieval tara Romaneasca, in aceasta zona, ca stat de sine statator.
Trebuie mentionat si faptul ca Posada nu a fost identificata cu exactitate si ca nu este nici
numele localitatii. Denumirea s-a pastrat datorita faptului ca „posada“inseamna „loc intarit
natural, trecatoare ingusta in munti“, iar cercetarile realizate de istorici i-au facut pe acestia sa
considere ca locul bataliei s-ar afla undeva in tara Lovistei.
Basarab I a fost si ctitorul Bisericii Domnesti de la Curtea de Arges. A fost inmormantat la
resedinta domneasca de la Campulung.
GELU ROMANUL
In veaculal X-lea, a trait siducelesauvoievodulGelu. Voievodatullui se intindeapevaleaSomesului.
Resedintaacestuivoievodatera cetateaDabica. Geluera prietencu voievodulMenumorutdin valea
Crisurilor, cu Glad din Banat si, de bunaseamasicu altivoievozi, juzi sau cnezidin Hateg, Fagaras, Nasaud,
Dorne, Vrancea, Lovistea, Arges, Oltenia. Impreunaau luptatpentrulibertate, impotrivainvaziilor straine. Dar
ceitreidin Transilvania: Gelu, MenumorutsiGlad au luptatmaiales cu unguriilui Arpad. Acestia, dupaceau
trecutprinparteade miazanoaptea Carpatilor, s-au asezatin pustapanonica, in Ungariade azi. Aiciau
oranduitun sat. Inca inaintede a se lepadade obiceiulpradaciunilor, au auzit cala rasaritdrTisa sidincolo
de paduri, in “Transilvania”, se afla un tinutbogatsimulti locuitoriharnici. De aceea, capetenialor, Arpad, a dat
poruncalui Tuhutum sale cucereasca. Dar Gelusiailui s-au aparat, multi luptatoriau cazutca“snopii”, side
o parte side alta.Bataliaceamaigreas-a datperaul Almas. Gelua rapusceimaimulti dusmani; sagetileluinu
au datgres, iarspadalui a cositin multimeaatacatorilor, precumcoasain iarba. In timpceincercasase
retragasprecetateaDabica, o sageatal-a nimeritpeGelu, i-a strabatutpieptul, dobarandu-l de pecal.
LegendaspunecasicalulluiGelus-a purtatcaun nazdravan; vazandu-si stapanulmort, i-a sapat cu copitao
groapa, l-a prinscu dintiisil-a asezatin pamantuludatcu sangelelui siaparatpana la ceadin ultimapalpaire
a vietii.
Jertfalui GeluRomanula ramascao pilda. Eas-a inscrisin istoriaromanacu slovede lumina, casiceaa lui
Decebal.

similar documents