24 ianuarie 1859 - Unirea principatelor române

Report
După înfrângerea revoluţiei
de la 1848-1849
s-a impus tot mai mult ideea că
unirea nu se putea realiza deodată,
ci treptat, pe etape,
prima etapă urmând a fi
“Unirea cea Mică”,
a Moldovei şi a Ţării Româneşti.
TRATATUL DE PACE de la Paris, 1856
Marile puteri (Franţa, Anglia, Prusia, Rusia, Impriul Otoman,
Austria, Sardinia) au hotărât alegerea Adunărilor ad-hoc
care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii.
Participanţii
Tratatului de
la Paris
Adunările
ad-hoc
aveau
caracter consultativ, şi erau
alcătuite din reprezentanţi ai
bisericii,
marii
boierimi,
burgheziei, ţărănimii clăcaşe,
cu scopul de a face propuneri
referitoare
la
realizarea
unirii Principatelor Române.
În toamna anului 1857 se convoacă Divanurile ad-hoc
la Iaşi şi Bucureşti.
Bucureşti
Solemnitatea deschiderii Adunării Ad-hoc
din Ţara Românească, 1857,
litografie de Carol Popp de Szathmáry
ION ROATĂ (1806-1882) din cătunul Gura Văii,
com. Câmpuri, jud. Vrancea este unul dintre
ţăranii de frunte participanţi la Divanul ad-hoc din
Moldova.
A murit sărac, din cauza
persecutărilor din partea
boierilor. Deşi la Unire avea
doar 52 de ani, a rămas în
istorie ca Moş Ion Roată,
pentru că era sfătos şi îi
înfrunta pe boieri cu
dârzenie.
Casa memorială ION ROATĂ a fost inagurată la
24 Ianuarie 1959, cu prilejul Centenarului Unirii
Principatelor Române. Atunci a fost strămutată
la şosea în comuna Câmpuri.
Casa în care a locuit
Casa memorială
Casa memorială Ion Roată
(interior)
MOŞ ION ROATĂ ŞI CUZA VODĂ
În 1859 s-au organizat alegeri în Ţările Române.
La 5 ianuarie, la Iaşi, a fost ales domn al
Moldovei colonelul Alexandru Ioan Cuza.
La 24 ianuarie, la Bucureşti, a fost ales
domn al Ţării Româneşti tot colonelul
Alexandru Ioan Cuza.
Prin dubla alegere a lui Cuza ca domn la Iaşi
şi Bucureşti, la 24 ianuarie 1859 românii
au înfăptuit o unire adevărată şi nu una
formală, aşa cum voiau marile puteri.
JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ AL DOMNITORULUI
PRINCIPATELOR UNITE, ALEXANDRU IOAN CUZA
„Jur
să
păzesc
cu
sfinţenie
drepturile
şi
interesele patriei, să fiu
credincios Constituţiei, în
textul şi spiritul ei, să
priveghez la respectarea
legilor pentru toţi şi în
toate,
uitând
toată
prigonirea şi ura, iubind
deopotrivă pe cel ce m-a
iubit şi pe cel ce m-a
urât, neavând înaintea
ochilor mei decât binele şi
fericirea naţiei române."
“Hora unirii la Craiova”, Theodor Aman, 1857
(tablou inspirat din entuziasmul oamenilor într-o întâlnire publică
pentru unire din Craiova la 12 octombrie 1857)
Evocarea
evenimentului
în unul din
ziarele timpului
Borna de hotar, opera scluptorului Ion Jalea,
înălţată la 13 septembrie 1931, la Focşani.
Inscripţia de pe placa monumentală spune :
„Cetăţenii Oraşului Unirii Principatelor au ridicat
acest semn de amintire a unui trecut de
credinţă biruitoare. În acest loc era odinioară
Pichetul de graniţă nr. 47, la hotarul Milcovului,
care despărţea cele două ţări surori Moldova şi
Ţara Românească”.
Râul Milcov, graniţa dintre Moldova
şi Ţara Românească stabilită de
Ştefan cel Mare
Primii doi ani ai domniei lui Cuza
au fost dedicaţi obţinerii recunoaşterii din partea
marilor puteri a dublei sale alegeri ca domnitor al
Principatelor Unite şi a unificarii depline a acestora.
Cuza, 1860 – portret de August Strixner
Sunt trimise misiuni
diplomatice în
capitalele celor şapte
mari puteri cu scopul
recunoaşterii dublei
alegeri şi, apoi, a
unirii depline a
Principatelor Unite.
MIHAIL
KOGĂLNICEANU
primul ministru
VASILE ALECSANDRI
ION GHICA
În decembrie 1861 Turcia recunoaşte
unirea deplină a Principatelor Române,
pe timpul vieţii lui Cuza.
La 11 decembrie 1861, Cuza adresează
naţiunii o proclamaţie, anunţând:
“Unirea este îndeplinită, naţionalitatea
română este întemeiată”.
La 22 ianuarie 1862
se formează primul guvern unic
al Principatelor Unite, condus
de Barbu Catargiu. Parlamentul
unic îşi deschide lucrările la
24 ianuarie 1862, an în care
Alexandru Ioan Cuza proclamă
Unirea definitivă a Principatelor.
Din 1862, Principatele Unite
adoptă oficial numele de
R O M Â N I A cu capitala la
BUCUREŞTI
BARBU CATARGIU
“Proclamarea Unirii” - Theodor Aman, 1861
TRICOLORUL ROMÂNESC
Înlăturat odată cu intervenţia străină din
toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca
“drapel civil oficial al Principatelor Unite” la
22 iunie 1861, de către Alexandru Ioan Cuza.
Referindu-se la originea şi semnificaţia
tricolorului românesc, în şedinţa Parlamentului din
26 martie 1867, Mihail Kogălniceanu arăta:
“Drapelul tricolor cum este astăzi nu
este drapelul Unirii Principatelor. El este mai
înalt, este însuşi drapelul naţiunii române din
toate ţările locuite de români.”
Împreună cu Mihail Kogălniceanu,
Alexandru Ioan Cuza a iniţiat un larg program
de reforme care au dus la modernizarea
statului român.
• REFORMA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI care prevedea:
– înfiinţarea învăţământului primar obligatoriu şi
gratuit;
– extinderea reţelei şcolare (se înfiinţează primele
universităţi – Iaşi şi Bucureşti).
• Reforma agrară prin care aproape 500 000 de
ţărani au primit câte o bucată de pământ în
proprietate.
• Legi care au condus la:
– buna organizare a armatei;
– buna gospodărire a finanţelor ţării;
– modernizarea activităţii judecătoreşti.
UNIVERSITATEA
BUCUREŞTI
(înfiiţată în anul 1864)
UNIVERSITATEA IAŞI
(înfiiţată în anul 1860)
De-a lungul domniei, împotriva lui Cuza
s-a format o opoziţie politică din
liberal-radicali şi conservatori.
În urma acţiunii organizate de gruparea anticuzistă,
în dimineaţa zilei de 11 februarie 1866,
Cuza a fost silit să semneze actul de abdicare.
Actul de
abdicare
La 13 februarie 1866, Cuza a părăsit
Capitala, îndreptându-se spre Braşov.
Rămân memorabile cuvintele sale rostite
la Palatul Cotroceni, înaintea plecării:
“Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai
bine fără mine decât cu mine.
Să trăiască România!”
La 15 mai 1873, s-a stins din viaţă
la Heidelberg în Germania.
Potrivit unor mărturii, ultima dorinţă
a domnitorului Alexandru Ioan Cuza a
fost de a fi înmormântat la Ruginoasa,
jud. Iaşi, acolo unde îşi regăsise pentru
scurtă vreme, liniştea sufletească,
alături de doamna Elena. Trupul
neînsufleţit al domnitorului a fost adus
şi înmormântat la Ruginoasa, lângă
biserică.
La înmormântare,
în faţa mormântului,
Mihail Kogălniceanu
spunea:
Locul unde a fost înmormântat
domnitorul, în dreapta bisericii
„Veşnica lui amintire
nu se va stinge din
inimile noastre şi ale
fiilor noştri şi cât va avea
ţara aceasta o istorie ...
cea mai frumoasă pagină
va fi aceea a lui
Alexandru Ioan I ... Nu
greşalele lui l-au
răsturnat, ci faptele lui
cele bune".
Biserica voievodală „Adormirea Maicii Domnului“
Ruginoasa, jud. Iaşi
În anul 1907, cu ocazia ultimei sale vizite la Ruginoasa, doamna
Elena a mutat osemintele într-o criptă special amenajată în biserică.
Piatra de mormânt originală, din marmură albă, a fost şi ea depusă în capelă.
În
timpul celui de-al
doilea Război Mondial,
Ruginoasa
a
avut
neşansa de a se afla
chiar pe linia frontului,
fiind expusă la mari
distrugeri.
Pentru a evita o profanare a mormântului lui
Cuza Vodă, osemintele
sale au fost evacuate la
Mănăstirea
Cozia
–
Curtea de Argeş.
Mănăstirea Cozia
După război,
deoarece biserica de la Ruginoasa a fost grav avariată,
osemintele domnitorului au fost depuse la biserica
Trei Ierarhi din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Aici odihnesc rămăşiţele pământeşti ale
primului domnitor al României
Palatul
Ruginoasa
În anul 1862, Alexandru Ioan Cuza a cumpărat domeniul Ruginoasa.
Cuza şi soţia sa, Elena Doamna, au găsit aici un loc liniştit de refugiu, iar domnitorul
intenţiona ca, prin acest gest, să arate celor din Moldova că se simte în continuare
legat de ei, deşi Bucureştiul devenise capitala României.
Distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, palatul și-a recăpătat
strălucirea arhitecturală și farmecul specific după anul 1978, când a fost restaurat.
În anul 1982, aici s-a deschis Muzeul Memorial "Alexandru Ioan Cuza".
Palatul
Ruginoasa
Alee din parcul domnesc
Palatul domnesc Ruginoasa
(interior)
Biroul domnitorului
Tronurile în care stăteau
Cuza Vodă şi Elena Doamna
Casa Alexandru Ioan Cuza, Bârlad
Alexandru Ioan Cuza sau Alexandru Ioan I
s-a născut la 20 martie 1820 în această casă.
Muzeul “Casa Cuza Vodă”, Galaţi
În această clădire a locuit Alexandru Ioan Cuza în perioada 1844 - 1859,
cât a deţinut funcţia de preşedinte al Judecătoriei şi pârcălab al jud. Covurlui.
În 1937 ia fiinţă
Asociaţia Cuza Vodă,
care avea ca scop, printre
altele, să restaureze casa
şi să o transforme într-un
muzeu.
La 24 ianuarie 1939 se
deschide muzeul.
Din anul 1995 este
cunoscut drept
Muzeul “Casa Cuza Vodă”.
PALATUL LUI CUZA VODĂ DIN IAŞI
Din 1859, această casă din Iaşi este reşedinţa
domnitorului Alexandru Ioan Cuza. De aici, când nu era la
Bucureşti, Cuza a condus Principatele, între 1859-1862.
Domnitorul ALEXANDRU IOAN CUZA şi ELENA CUZA
Pictură din Biserica Adormirea Maicii Domnului, Ruginoasa
DOAMNA ELENA
DOMNUL CUZA
Poporul român cinsteşte memoria
PRIMULUI DOMNITOR AL ROMÂNIEI
STATUIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA - IAŞI
Deasupra soclului
La baza soclului
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza
IAŞI
BUCUREŞTI
Piaţa Unirii Focşani
“Monumentul Unirii”
Obelisc cu basoreliefuri la baza
Monumentului Unirii - Focşani
Bârlad
Galaţi
Document din timpul domniei lui Cuza
Imaginea lui
Alexandru Ioan Cuza
pe o marcă poştală din
Republica Moldova
Plăci comemorative
MEDALIE ANIVERSARĂ
În amintirea celui care a fost domnitorul Alexandru Ioan Cuza,
Secţia Braşov a Societăţii Numismatice Române, a bătut o
medalie menită să cinstească memoria acestuia.
MEDALION
CE A APARŢINUT
DOMNITORULUI
ALEXANDRU
IOAN CUZA
Uniforma purtată de Alexandru Ioan Cuza
(tunica de colonel de lăncieri a viitorului domnitor)
• Cuza a rămas pentru totdeauna
cel dintâi domn al ţărilor unite,
domnul Unirii.
• El n-a fost numit, ci ales în
unanimitate de ambele ţări.
• Pentru multe din faptele sale
a meritat recunoştinţa
contemporanilor, dar şi a
urmaşilor.
„Atâta timp cât ţara aceasta
va avea istorie, cea mai
frumoasă pagină a ei va fi
cea a lui Alexandru Ioan I !”
(Mihail Kogălniceanu)
“Cât or fi români pe lume
Cât va fi pe cer un soare
A lui Cuza mare nume
Să fiţi siguri că nu moare.”
(Vasile Alecsandri)
“Nu-i an să nu sărbătorim Unirea
Ce ne-a umplut poporul de podoabe.
Poporul tot îţi cântă pomenirea
Mărite, prea cinstite pârcălabe!”
”Alexandru Ioan Cuza” – Victor Eftimiu
FIE CA ROMÂNIA
NOASTRĂ SĂ
TRĂIASCĂ ÎN VECI !
“România modernă”
Gheorghe Tăttărescu:
11 februarie 1866

similar documents