Sticla si ceramica_GrupaAlbastra

Report
Istorie si stiinta
ILIE IOANA
ROMAN SARA
STOICA ANDREEA
TEIANU DENISA
ZECHIU ALEXANDRA
SiO2– substanta magica
 Oxid acid;
 Stare de agregare: solida;
 Unul dintre cele mai raspandite minerale de pe
Pamant:
 Nisipul
 In corpul uman
 In legume si cereale;
 Poate exista sub forma:
 amorfa (cenusi vulcanice, argile);
 cristalina (cuartul).
SiO2– substanta magica (2)
Utilizare:
 Fabricarea sticlei;
 Fabricarea de vopsele, lacuri, substante adezive;
 In industria semiconductorilor ;
 Pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe




hârtie;
In industria cosmetica;
In industria alimentara (la purificarea berii, ca agent
antiaglomerant pentru cafeaua instant);
In industria farmaceutica;
La producerea detergentilor.
Istoric
Plinius mentioneaza in “Istoria naturala” o poveste
despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un grup de
marinari fenicieni de pe un vas ce transporta soda a
venit la tarm spre a face focul. Plaja întinsa era plină de
nisip, dar fara niciun bolovan pentru a tine vasul la foc.
Marinarilor le-a venit ideea de a folosi cativa bulgari de
soda de pe corabie. Si au făcut focul, pregatindu-si
mancarea si apoi dormind. Dimineata, scormonind din
întamplare prin cenusa focului, un marinar a gasit
cateva pietricele lucioase, care nu semanau cu niciun
material obisnuit. Erau bucatele de sticla.
Istoric (2)
Prima industrie a sticlei s-a dezvoltat în
Egiptul antic
 Aici s-a descoperit faptul ca, acoperind peretii unui vas din lut cu un amestec de
nisip umed si soda, la ardere acesta se transforma în smalt, adica într-o pelicula
subtire de sticla. Ulterior amestecul din care se obtinea smaltul a fost îmbogatit
cu var, acesta devenind un element de prima importanta în producerea sticlei.
Prin intermediul altor adaosuri (ca fier, cupru, mangan etc), egiptenii au obtinut
smalt de mai multe culori (albastru, galben, violet, purpuriu etc).
 Se apreciaza ca cele mai vechi margele din sticla au cca. 5000-6000 ani vechime.
 In urma cu cca. 3000 de ani se ajunsese deja, de la margelele de sticla initiale, la
felurite obiecte din sticla, de mici dimensiuni in imensa lor majoritate: flacoane
pentru parfumuri, cupe pentru baut, vase pentru îmbalsamare etc.
 Sticla produsa de egipteni era opaca! Din amestecul simplu (fara adaosuri) se
obtinea o sticla verde-maronie, asemanatoare ca aspect cu zaharul ars din zilele
noastre. Pentru obtinerea unei sticle transparente era nevoie de o temperatura
de minimum 1500 grade Celsius, ce nu puteau fi obtinute cu tehnologia
egipteana.
Istoric (3)
Sticla romana
 Romanii au preluat de la egipteni tehnologia producerii sticlei si au
perfecționat spectaculos tehnologia initiala (teava metalica de
suflat, cuptoare in care se obtineau temeperaturi ridicate).
 Sticla romana comuna, de culoare verzuie (opaca), era întrebuintata
pentru cupe si pocale, pentru vase de apa, ulei, vin, parfum etc,
pentru biberoane si alte obiecte practice.
 Sticla romana scumpa era obtinută din nisipuri albe, foarte pure,
fiind incolora si translucida (inca nu transparenta!). Era folosita
pentru vesela, bibelouri, podoabe si ornamente pretioase.
Istoric (4)
Sticla de Murano
 Sticla de Murano se facea dupa retete secrete, la care se adauga o
maiestrie unica a prelucrarii sticlei obtinute.
 Mesterii sticlari din Murano erau considerati egalii celor mai nobile
familii din Venetia.
 Pe de alta parte, ei erau urmariti in permanenta de politia venetiana
si supusi unei legi severe, care interzicea parasirea insulei si mai
ales a domeniilor venetiene. Unele dintre prevederi sunau astfel:
"Daca vreun lucrator sau mester sticlar va instraina arta sa din
Venetia in dauna republicii, i se va trimite ordin sa se întoarca in
tara. Daca nu se va supune acestui ordin, vor fi aruncate in
inchisoare persoanele lui cele mai apropiate, pentru ca prin aceasta
sa fie silit sa se intoarca. Daca nu va abandona totusi hotararea de a
ramane in strainatate, se va trimite dupa el o persoana insarcinata
cu misiunea de a-l ucide.”
Generalitati
 Este un amestec de dioxid de siliciu si silicati ai diferitelor metale.
Proprietati fizice:
 Sunt determinate de compozitia sticlei;
 Poate avea diverse culori;
 Material amorf;
 Rezistenta mecanica mare;
 Duritate mare;
 Nu are punct de topire definit;
 Prin încalzire se inmoaie treptat, pana la lichefiere, ceea ce permite
prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.
Obtinere
 Prin topirea in cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de
cuart, piatra de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) si materiale
auxiliare.
Tipuri de sticle
Sticla obisnuita (sticla de sodiu sau de potasiu)
 Se foloseste la fabricarea geamurilor, a ambalajelor de sticla si a
vaselor de laborator;
 Este rezistenta la variatii de temperantura.
Cristalul (sticla de plumb)
 Este o sticla in care sodiul si calciul au fost inlocuiti cu potasiu si
plumb;
 Se caracterizeaza prin proprietati de refractie bune si densitate
mare.
Sticla Jena, Pirex sau Duran




Rezistenta la variatii bruste de temperatura;
Rezistenta chimica mare;
Coeficient de dilatare mic;
Se foloseste la fabricarea vaselor de laborator.
Tipuri de sticle (2)
Sticlele colorate
 Se obtin daca se adauga în topitura unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.),
care formeaza silicatii colorati;
 Colorantii ionici sunt în general oxizii metalici. De exemplu sticla rosie
contine și oxid de cupru, sticla galbenă sulfat de cadmiu, sticla albastra oxid
de cobalt, sticla verde oxid de crom, sticla violeta oxid de mangan. Trioxidul
de uraniu da o culoare galben-verde însotita de o frumoasa fluorescenta
verde;
 Coloranții moleculari sunt reprezentați de seleniu care da o culoare roz si
de sulf care da o culoare galbena sau galbena-cafenie;
 Colorantii coloidali sunt de fapt metalele care, prin tratamente termice
adecvate, sunt dispersate sub forma de soluție coloidala imprimand sticlei
culori ce depind de dimensiunile particulelor coloidale. Astfel, aurul fin
dispersat în sticla da o culoare rosie-rubinie foarte frumoasa. Argintul da
nuante de la galben la cafeniu;
 Se utilizeaza in fabricarea obiectelor de menaj, in transporturi, drept filtre
pentru anumite radiatii, in componenta unor aparate optice sau de analiza.
Utilizari










Placarea tavanelor;
Podele de sticla;
Vesela;
Sere;
Oglinzi;
Lifturi de sticla;
Ringuri de dans;
Protectie impotriva incendiilor;
Protectie impotriva soarelui;
Protectie impotriva caldurii.
Istoric
 Totul a inceput cu o mana de argila cu care cineva s-a jucat candva, de mult (se
presupune prin mileniile IV-V i.Chr.), pe malul unei ape, punindu-si amprenta
degetelor in botul clisos si dandu-i forma de cauc care, uscat la soare, a putut
tine la un loc boabe de grane sau de fructe-primul container.
 A doua intamplare senzationala s-a petrecut in momentul in care "obiectul" a
cazut intamplator in foc , devenind caramida, care putea pastra in scobitura un
strop de apa de baut.
 Cu veselia izbanzii, creatorul unei astfel de realizari epocale si-a infrumusetat
noile vase, inainte de a le coace, zgariind pe ele cu un betisor linii, ca un ritm de
pasi, sau, muindu-si degetul intr-o zeama de lut rosu,alb sau negru, a trasat
urme in cerc, asa cum el insusi se invartea dansand. Vasele noastre de Cucuteni
sunt astfel de inregistrari ale emotiilor olarului comunicate noua peste milenii.
 Peste tot, din China pana in Mexic, fenomenul s-a petrecut la fel, de unde
asemanarile uimitoare intre cele mai vechi piese de ceramica de pe tot globul.
 Al treilea pas important a fost smaltuirea, acoperirea vaselor cu un strat sticlos
(obtinut prin topirea in foc a unor nisipuri), ceea ce le-a facut impermeabile.
Istoric (2)
Faianta
 Sunt multe scene in arta egipteana care arata lucratorii de ceramica, dar
numai o scena este posibil sa ii surprinda pe cei care produceau faianta. Ea
provine din a 26-a Dinastie Theban, din timpul domniei lui Psamtek I.
 Faianta antica a fost creata prin slefuirea cuartului sau a cristalelor de nisip
si amestecarea acestora cu diferite cantitati de sodiu, potasiu, calciu,
magneziu. Amestecul era creat sub diferite forme, precum margelele sau
amuletele, iar dupa aceea acestea erau expuse la caldura. In timpul caldurii,
formele isi creau propriul luciu si aveau culori particularizate.
 Investigatiile recente asupra tehnologiei de productie a faiantei din zonele
egiptene indica faptul retetele s-au schimbat de-a lungul timpului si de la
zona la zona. Unele dintre schimbari includ utilizarea sodiului ca flux
aditiv – fluxul ajutand materialele sa fuzioneze impreuna incalzite la
temperaturi mari.
 Culorile originale ale faiantei au fost create prin adaugarea aramei (pentru a
obtine o culoarea turcoaz) sau manganul (pentru a deveni negre).
Generalitati
 Este reprezentata de obiectele care sunt modelate din lutul
ud, apoi sunt intarite prin coacere;
 Include obiecte practice si decorative;
 Produsele din ceramica fac parte dintr-o gama completa ce
mai include ciment, caramida si alte produse industriale;
 4 pasi sunt necesari pentru producerea ceramicii:




pregatirea amestecului din lut;
formarea acestuia;
decorarea produsului;
coacerea sa.
 Temperatura la care se pregateste este cea care da ceramicii
aparitia sa finisata si duritatea.
Tipuri de ceramica
Ceramica din lut
Ceramica cu cuart
 Este realizata dintr-un amestec de lut mai dur care ii da taria;
 Este creata la o temperatura mult mai mare pentru a avea o
duritate crescuta.
Portelanul
 Este cel mai pur si delicat tip de ceramica;
 Este creat din caolin si lut, la care se adauga feldspat si care se
coc la temperaturi scazute.
Utilizari
 Obiecte sanitare;
 Vesela;
 Faianta;
 Tigle pentru acoperis;
 Izolatoare electrice;
 Piese tehnice rezistente la temperaturi inalte;
 Obiecte decorative;
 Confectionarea vestelor antiglont.
 http://www.e-
referate.ro/referate/Despre_ceramica2010-03-15.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Sticl%C4%83
 http://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=wi

similar documents