Evul Mediu

Report
Evul Mediu
Evul Mediu desemnează o epocă
istorică, cuprinsă între o
Antichitate târzie și Epoca
Moderna , aproximativ de la
500 d.H. până la 1500 d.H.
Tradițional, în Europa , Evul
Mediu cuprinde perioada dintre
căderea Imperiul Roman de
Apus și, după unele opinii,
cucerirea Constantinopolului ,
respectiv descoperirea Americii
sau revoluțiile din Tarile de Jos
și din Anglia .
Catre anul 1000 , existau cateva
zone principale de civilizatie ,
constituite pe temeiul unor mari
religii . In cadrul acestor zone
existau structuri statale si culturale
specifice .
Europa , in cea mai mare parte
barbara , nu era in legatura directa
cu regiuni indepartate ale lumii .
America era inca izolata , iar restul
lumii ignora existenta ei .
Extinderea suprafetelor agricole si progresele tehnice care au
inlesnit exploatarea acestora au fost doua dintre cauzele
cresterii populatiei Europei in secolele XI-XIII . Inmultirea
asezarilor rurale si dezvoltarea oraselor au produs schimbari
importante in viata oamenilor . S-au reluat activitatile
mestesugaresti si comerciale , care au constituit importante
surse de venituri si produse pentru locuitorii spatiului european .
In Evul Mediu , cea mai mare parte a populatiei locuia in sate . Incepand cu secolele XIXII , o data cu incetarea migratiilor , viata urbana a reinviat . Pe ruinele vechilor orase
antice , la intretaierea drumurilor comerciale , in jurul manastirilor si resedintelor
nobiliare au renascut orasele . Dependente , la inceput , de seniorul feudal , cu timpul
orasele au dobandit un statut de autonomie , avand o guvernare proprie .
Evului Mediu ii este specific un
sistem social si politic cunoscut sub
denumirea de feudalism . Acesta a
fost un sistem de organizare a
societatii in care aristocratia agrara
si militara stapanea pamantul si
taranii . Structurile de acest tip sau impus in toata Europa in etape
diferite , dar s-au dezvoltat mai
complet in Franta , in secolele IXXIV .
Nobilii si taranii erau principalele
categorii sociale in oranduirea
feudala . Nobilii , posesori de
pamanturi , detineau puterea
economica si politica . Taranii ,
lucratori ai pamantului , si-au
pierdut , in numar tot mai mare ,
libertatea , ajungand in serbie .
Alaturi de aceste categorii ,
locuitorii oraselor au inceput sa
joace un rol tot mai important in
viata societatii , pe masura ce s-au
dezvoltat mestesugurile si comertul .

In statele din centrul , sud-estul si rasaritul Europei , adancirea procesului
de feudalizare ( secolele XI-XII ) a avut drept urmare slabirea puterii
regale , ca in Ungaria , sau a fost insotita de faramtiare politica , precum in
Cehia , Polonia sau Rusia Kieveana . In aceste tari , procesul de centralizare
s-a desfasurat intre secolele XIII-XV , in conditiile luptei Ungariei contra
turcilor , a Cehiei si Poloniei contra expansiunii germanice si a Rusiei impotriva
dominatiei tatare .
Formarea statelor medievale
romanesti s-a realizat prin unirea
vechilor formatiuni politice
atestate in secolele IX-XIV . In
Transilvania , cucerirea maghiara a
dus la formarea unui voievodat
autonom , sub suzeranitatea
Ungariei . Tara Romaneasca si
Moldova s-au constituit in cursul
secolului al XIV-lea ca state
independente.
Decaderea imperiului bizantin , slabiciunea
statelor din sud-estul Europei , dar si
puternica forta militara a turcilor au permis
extinderea treptata a granitelor marelui
Imperiu otoman in Europa . Tarile Romane ,
aflate in calea armatelor de leniceri si spahii ,
au opus o rezistenta darza invaziilor . Tara
Romaneasca si Moldova si-au pastrat , cu o
autonomie trepatat miscorata , organizarea
statala proprie .
Arta este , intr-o oarecare masura ,
reflectarea epocii ale carei conditii au facut-o
posibila . O adevarata revolutie , indeosebi
arhitectura Occidentului european , s-a produs
incepand de prin secolul al XI-lea . In Evul
Mediu , doua stiluri artistice au dominat
Europa : stilul romanic si stilul gotic .
Evul Mediu constituie o sinteză
între Antichitate și creștinism și
reprezintă o perioadă de mari
transformări în plan politic,
economic, cultural și social.
Acest interval de timp este
caracterizat de migrația
popoarelor, de etnogeneza
popoarelor europene și, în fine,
de constituirea statelor feudale,
care stau la baza Europei
moderne.
În Evul Mediu, în Europa au
apărut state noi în urma
destrămării Imperiului Roman,
printre care Anglia, Franța,
Germania, Ungaria, Spania,
Portugalia. Deasemenea au mai
apărut și alte state noi, ca
Polonia, Rusia, Danemarca,
Suedia etc.

similar documents