mihoc raluca X b(Gheorghe Titeica)

Report
GHEORGHE TITEICA
1873-1939



Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5
februarie 1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român. Profesor la
Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti.
Membru al Academiei Române şi al mai multor academii straine, doctor
honoris causa al Universităţii din Varşovia.
S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni,
definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din
geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de
suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrări
de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a
publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului
învaţământului matematic din România.
Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat
revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura”
pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista
„Mathematica”.






Opera principală
Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor, 1924
Introducere în geometria diferenţială proiectivă a curbelor, 1931
Bibliografie
Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român,
Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964.
Dorina N. Rusu: Membrii Academiei Române – Dicţionar, Ediţia a III-a,
Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003.
S-A NASCUT GHEORGHE TITEICA,
MATEMATICIAN ROMAN

Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin d. 5 februarie 1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român.
Profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din
Bucureşti. Membru al Academiei Române şi al mai multor academii
straine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni,
definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din
geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase
de suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele
lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe
care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la
ridicarea nivelului învaţământului matematic din România.
Timbru românescÎmpreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V.
Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G.
Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D.
Pompeiu a editat revista „Mathematica

Matematician român. A fost profesor la Universitatea si
Scoala politehnica din Bucuresti; membru al Academiei
Române si al mai multor academii si societati stiintifice
straine, doctor honoris causa al Universitatii din Varsovia.
Prin lucrarile sale de geometrie diferentiala, Gheorghe
Titeica s-a facut cunoscut lumii stiintifice internationale.
In special s-a ocupat cu studiul retelelor din spatiul cu n
dimensiuni, definite printr-o ecuatie a lui Laplace.
A introdus o clasa de suprafete si o clasa de curbe care
astazi ii poarta numele. Este unul din creatorii geometriei
diferentiale centro-afine.
A fost un mare popularizator al stiintelor. Impreuna cu I.
Ionescu, A. Ioachimescu si V. Cristescu a fondat revista
"Gazeta matematica", cu G. G. Longinescu publicatia
"Natura" pentru raspândirea stiintelor, iar cu D. Pompeiu
a editat revista "Mathematica".
Lucrari: "Geometria diferentiala proiectiva a retelelor"
(1924), "Introducere in

















ŢIŢEICA, GHEORGHE
Matematician
N. 4/17 oct. 1873, Tr. Severin - m. 5 febr. 1939, Bucureşti.
Studii: Şcoala primară nr.1 din Turnu
Severin; Liceul Carol I din Craiova (1885-1892
unde are bursa Eufrosin Poteca); Facultatea de
Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (18921895); École Normale Superieure şi Faculté
des Sciences Sorbona (1896-1897); luându-şi
din nou licenţa în matematică (Sorbona, 1897).
Doctor în matematică la Paris (1899).
Membru corespondent al Academiei
Române (1909) şi membru titular (1913),
vicepreşedinte al Secţiunii ştiinţifice a Academiei (1922-1925) şi
secretar general (din 1929).
La Craiova a primit bursa Eufrosin Poteca, fiind premiant. A fost
printre cei care au editat Revista şcoalei.
















A fost cititorul bibliotecii
Fundaţiei Alexandru şi Aristia Aman din Craiova. A revenit în
Craiova
pentru a ţine conferinţe, fiind invitat de Societatea Prietenii Ştiinţei.
Profesor suplinitor la Seminarul Nifon din Bucureşti (1895).
Profesor agregat de geometrie analitică şi trigonometrie sferică
(1900); profesor titular (1903), la Facultatea de Ştiinţe a
Universităţii
din Bucureşti. Profesor suplinitor (1927) şi titular (din 1928) la
Şcoala
Politehnică din Bucureşti. Din 1899 desfăşoară o bogată activitate la
Gazeta matematică (colab. din 1895). Înfiinţează (în octombrie
1905), împreună cu G.G. Longinescu, revista Natura şi editează,
împreună cu D. Pompeiu, revista Mathematique din Cluj (1929).
Membru corespondent al Academiei de Stat din Maryland (S.U.A. 1930), membru al Societes Scientiarum Varsoviensis (1933),
membru corespondent al Societăţii de Ştiinţe din Liège (1934);
doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia (1934). Decan al
Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1911-1923).













A
contribuit mult, după 1919, la organizarea Universităţii române
din
Cluj. Participă la al-IV-lea Congres Internaţional al Matematicienilor
(Roma - 1908); preşedinte al secţiei de geometrie la Congresele
Internaţionale de matematici de la Toronto (1924), Zurich (1932),
Oslo (1936), Bucureşti (1934, Atena (1934). A ţinut lecţii la
Facultatea de Ştiinţe din Paris (Sorbona - 1926, 1930 şi 1937),
Bruxelles (1926) şi Roma (1937). A fost în multe rânduri, preşe
dintele Societăţii matematice Române, al Societăţii române de ştiinţe
(din 1908), al Asociaţiei române pentru înaintarea şi răspândirea
ştiinţelor; vicepreşedinte al Societăţii politehnice din România (19311939) şi membru în Consiliul superior al Instrucţiunii Publice
(1905).
Fondatorul geometriei diferenţiale centroafine şi unul din
creatorii
şcolii matematice româneşti.













Lucrări remarcabile în domeniul
geometriei diferenţiale, în special în geometrie diferenţială proiectivă
a reţelelor şi congruenţelor.
Generalizează teorema lui Cosserat (1898), face o clasificare a
sistemelor triplu ortogonale (1898) şi teoria transformărilor
geometrice. Se ocupă de teoria deformării suprafeţelor (1899);
arată
cum poate deformarea unei suprafeţe să fie redusă la studiul
anumitor suprafeţe (1906); se ocupă cu deformările de ordin
superior, în sensul lui Bompiani (1936). Elaborează o teorie
proiectivă
a reţelelor (1923); cercetează figura limită a mulţimii de reţele ale
unui şir Laplace, cercetând două cazuri (1924); consideră reţelele cu
invarianţi constanţi (1934), sau cu invariantul absolut constant
(1935).







Opera: Sur les congruences cycliques et sur les
systhemes
triplement corynguees (Sorbona, 1899);
Geometrie differentielle
projective de reseaux (1928); Introduction á la
géometrie
differentielle projective des courbes (1931);
Vocabular
matematic (1924); Culegere de probleme de
geometrie (1929);
Curs de geometrie analitică (1931); Culegere de probleme
de
geometrie analitică (vol. I-II, 1939, 1944).

similar documents