Cosmogonia

Report
Creaţia lumii/Teoria
Big-Bang/
Cosmogonia
Eminesciană
Prof. Drd. Ioan Popa-Bota
Comparaţie
Referatul biblic al creaţiei (Facere 1, 1-5)
Scrisoarea I de Mihai Eminescu
1. Întru'nceput a făcut Dumnezeu cerul şi
pământul.
2. Dar pământul era nedesluşit şi ne'mplinit;
şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Şi a fost
lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă;
şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă“, iar
întunericul l-a numit „noapte“. Şi a fost seară
şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel
nepătruns.
Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur.
Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba
spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...”
Teoria Big-Bang
• Teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, ce derivă din
Teoria Relativităţii, afirmă că Universul (spaţiul, timpul,
materia, energia şi inclusiv legile care le guvernează) a
luat fiinţă din NIMIC, însă nu poate spune nimic despre
CAUZA primordială.
• Termenul de Big-Bang, în general, se referă la ideea că
Universul s-a extins de la o singularitate primordială.
•
Singularitate primordială = nimic (masă = infinit,
spaţiu = 0, timp = 0, legile fizicii = nu există).
Comparaţie
Teoria Big-Bang
Scrisoarea I de Mihai Eminescu
Teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, ce
derivă din Teoria Relativităţii, afirmă că
Universul (spaţiul, timpul, materia,
energia şi inclusiv legile care le
guvernează) a luat fiinţă din NIMIC, însă
nu poate spune nimic despre CAUZA
primordială.
Termenul de Big-Bang, în general, se
referă la ideea că Universul s-a extins de
la o singularitate primordială.
Singularitate primordială =
nimic (masă = infinit, spaţiu = 0, timp = 0,
legile fizicii = nu există).
“Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi
şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine
Tatăl!…”
.
“Punctu-acela de mişcare, mult mai slab
ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile
lumii…
De-atunci negura eternă se desface în
făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi
stihii…
Nu este descris cu exactitate chiar punctul de singularitate?
Locul de unde a pornit Big Bang-ul? Atentie la ani! Apropo de Singularitate…
“Teoria Big-Bang a fost propusă pentru prima dată de către un călugăr catolic, George Lemaître, în 1929.
Acesta susţinea faptul că Universul s-a format dintr-un punct, în urma unei explozii gigantice a acestui punct.”
( Prima dată? În 1929?La 40 de ani după moartea lui Eminescu??? Cum prima dată? Nu a doua oară?)
Aşadar...
• A= Creaţia lumii (referatul biblic, Facere 1, 1-5)
• B= Cosmogonia Eminesciană
• C= Teoria Big-Bang
Dacă A=B şi B=C rezultă că A=C.
E posibil oare ca cele două teorii să nu fie
contradictorii?
Revenim la Sfânta Scriptură
•
•
•
•
Materia a fost făcută în prima zi şi este numită simplu: pământ (cu sensul de materie).
"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de
ape!" Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub
tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer." (Facerea cap 1).
După cum vedem, tăria este cerul. Deci Dumnezeu a despărţit apa din univers de
cea de pe planeta Pământ.
În Sfânta Scriptură întâlnim mai multe "ceruri". Astfel, cer are mai multe sensuri:
primul este văzduhul (în care sunt păsările), al doilea este universul (unde este "oştirea
cerească"); există şi al 3-lea cer, numit şi "cerul cerului" unde sunt îngerii şi în care a fost
şi Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 12); există şi "cerul cel mai presus de ceruri"
(Psalmi).
"Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate
uscatul!" Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat
uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări"
(Facerea 1, 9-10).
Apoi doar apa de pe planeta Pământ s-a adunat şi s-a arătat uscatul (cel de pe
planeta Pământ, evident). Apele cele din cer au rămas neadunate, adică "împrăştiate"
prin univers. Aşa cum am mai spus, apa se află pe multe alte planete, asteroizi, comente
etc., însă sub formă de geaţă, în principal.
Concordanţe CreaţionismBig Bang
• După cum vedem, putem afirma că Sfânta Scriptură este în
concordanţă cu Teoria Big-Bang- ului, sau invers :
•
1. În primele momente, universul era opac întrucât
materia era densă şi nu permitea călătoria fotonilor (cele
mai mici particule de lumină). Abia apoi apare lumina.
2. Planeta Pământ, soarele, luna şi toate galaxiile,
planetele etc. sunt făcute din aceeaşi materie.
•
3. Apa există atât pe planeta Pământ cât şi în univers.
•
4. Nu soarele este sursa vieţii. Plantele apăruseră
înainte de facerea soarelui. Viaţa animală apare în apă
iniţial.
• Starea iniţială ante fiat lux nu poate fi supusă descrierii
în cuvinte decât prin negaţii vagi, indefinibile:
„netocmit’’, „gol’’, „adânc întunecos”, „genune” care să
exprime oarecum starea lumii de a nu fi nici fiinţă, nici
nefiinţă, de a fi în afara onticului (ontologicului).
Ca să vorbească despre o lume care încă nu exista,
asupra căreia nu intervenise încă Logosul Divin
(Raţiunea, Cuvântul), autorul biblic s-a folosit de
expresii care sugerează lipsa: nedesluşit, neant, adânc
întunecos, ceaţă, aburul primordial (vaporii de apă),
abis= fără fund (a-element privativ, indica lipsa /
byssos= fund), a-narhia (a=fără /arkhos=conducător),
haos (gr. khaos) = vid, abis.
• Putem afirma că teoria Big-Bang-ului este în
concordanţă cu Sfânta Scriptură întrucât Sfânta
Scriptură spune CINE este Creatorul dar nu spune
prea multe despre CUM, iar Teoria Big-Bang-ului
spune CUM dar nu poate spune cauza iniţială
care a declanşat existenţa universului (CINE).
• Teoria Big-Bang-ului nu poate spune nimic despre
lumea spirituală, a duhurilor (şi evident nici
despre sufletul omului) deci nu este o teorie
completă ci parţială.
Limitele teoriei Big-Bang
• Teoria Big-Bang nu este aplicabilă mai devreme de momentul "zero" +
10–43 secunde; pentru că se izbeste de „zidul Planck” (știinţa este încă
incapabilă să explice comportamentul atomilor în condiţiile în care
forţa de gravitaţie devine extremă, aşa cum era cazul în universul de
10–33 centimetri). „Zidul Planck” reprezintă de fapt existenţa limitelor
minime fizice ale obiectelor; una din barierele fizice este „quantumul
de acţiune” sau aşa-numita "Constantă a lui Planck" = 6,62 x 10–34 Joule
secundă, care reprezintă cea mai mică dintre cantităţile de energie
existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilităţii spectrale şi,
prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilităţi. Prin analogie există
o „lungime ultimă” numită şi „Lungimea lui Planck”, precum şi „Timpul
lui Planck”, care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic.
Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că Universul
s-a extins de la o singularitate primordială.
•
Singularitate primordială = nimic (masă = infinit, spaţiu = 0, timp =
0, legile fizicii = nu există).
Încheiem cu Eminescu
• Limbajul filosofico-poetic de factură metafizică încearcă
exprimarea inexprimabilului şi nemaigânditului în termeni
care doar induc starea de aproximaţie. Vezi în celebrele
versuri ale lui Eminescu din Scrisoarea I: „ la-nceput, pe când
fiinţă nu era, nici nefiinţă”, conjuncţia „nici” e specifică
exprimării vidului ontologic şi face parte din registrul lingvistic
al „a-croniei şi al a-topieï” cosmice în afara timpului şi a
spaţiului).
•
În exprimarea „nici fiinţă, nici nefiinţă” – acest „nici” nu
numai că sugerează inexistenţa creaţiei dar o şi transferă în
afara puterii omeneşti de a o concepe: „N-a fost lume
pricepută şi nici minte s-o priceapă”...
• Nu exista “nici de-văzutul, nici văzătorul” în afara Creatorului:
„Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.”
Vă mulţumesc pentru
atenţie!

similar documents