Ce inseamna a citi? « … a citi inseamna si a repera unele semne, a face ipoteze si in sfirsit a detecta.

Report
Ce inseamna a citi?
« … a citi inseamna si a repera unele semne, a face ipoteze si in
sfirsit a detecta sensul unui mesaj, fie el lingvistic, iconic sau
sonor ». L. HAMM, p.9.
un text
A citi CE ?
o imagine
o piesa
muzicala
Remarca :
am ales sa abordam textul, imaginea, muzica, … sub aspectul semnificatiei si nu
al emotiei sau al placerii estetice.
Demersul nostru
« Chiar daca nu totdeauna lucrurile au fost formulate astfel,
putem spune azi ca a aborda sau studia unele fenomene
sub aspect semiotic inseamna a lua in considerare modul
specific de producere a sensului, adica modul in care ele
produc semnificatii, interpretari. Intr-adevar, un semn nu
este “semn” dacit daca « exprima idei », si daca produce in
mintea celui sau celor care il percep un demers
interpretativ. »
(Martine Joly, Introducere in analiza imaginii, p. 21-22)
Pt. aprofundare :
Citeva lecturi interesante !
Puteti alege sa le cititi acum sau mai tirziu ! Va vor fi propuse din
nou la sfirsitul documentului.
Le monde est un livre !
• Doua fragm.din Alberto MANGUEL :
Qu’est-ce que lire ?
• Doua mici fragm. Din Hubert Nyssen pt. a va capta atentia.
• Diferenta intre semiotica si semiologie: Ferdinand de Saussure si Charles
Sanders Peirce. Fragm. din Martine Joly, Introducere in analiza imaginii, p.22-3.
Textele, imaginile si muzica utilizeaza semne …
de decodat
!!!
•
Din p.d.v. al naturii lor (codul)
•
Din p.d.v. al cititorului
(care decodeaza)
Sa le comparam pe scurt
Incepem prin a compara textele, imaginile si muzica
din p.d.v. al naturii lor, adica al codului :
Texte
Imagini
=
Muzica
Compozitie, legaturi, asamblare, reunire, …
Nu la voia intimplarii  realizate de cineva
Pt a spune/comunica ceva
Asamblate dupa regului pe care putem invata sa le cunoastem
De decriptat de catre cineva care va produce un sens
Utilizind un cod compus din semne
semne
cuvinte
Fara caracter
analogic
Culori, forme, grafisme…
Caracter deseori
analogic
« obiecte »
auditive/sonore
Fara caracter
analogic
(caracter arbitrar)
Pot fi
receptate
Se recepteaza
simultan
Pot fi receptate
linear
Cineva
Produce un mesaj utilizind
un cod
=
Pt a spune/comunica ceva altcuiva
care va decoda si “face” sens
printr- un act de lectura
Autor (pt. un text)
= LIRE
Autor (pt. o imagine) : adica
desenator, pictor, ilustrator,
grafist, …
≠ voir,
entendre,
parcourir, …
Compozitor (pt.muzica)
a scrie
a fotografia/desena/reprezenta/ilustra,
…
a compune
Sa
aprofundam p.d.v. al cititorului
Textul :
- Daca vreau sa citesc singur un text scris, trebuie
neaparat sa cunosc codul scris.
- La oral, nu trebuie sa cunosc codul scris pt. a intelege
un text pe care mi-l citeste altcineva (chiar din pruncie) si cu
atit mai putin pt. a produce un discurs (in limba materna).
Imagine :
nu se poate verbaliza ca atare ! A o verbaliza inseamna
neaparat a incepe sa o interpretezi !
 Pt. a citi o imagine, nu trebuie sa
cunosc codul iconic : imaginile sunt
omniprezente in mediul in care traim si
cum sunt deseori analogice, le pot
vedea si citi fara vreo pregatire
speciala.
 Insa, pt. a citi imaginile in
profunzime sau pt. a produce unele
“performante”, trebuie sa cunosc
codul iconic (pt. lamuriri, v. anexa
quelques lignes de L. Hamm, Lire des
images).
Muzica :
- daca este cintata de cineva, o pot asculta fara sa
cunosc codul muzical. Este si ea omniprezenta in jurul
nostru.
- daca este cintata de cineva, o pot intelege mai bine
daca cunosc elemente ale codului, o pot analiza, aprecia
(ca pt. imagine !)
- daca este scrisa, pt. a o citi singur, trebuie sa cunosc
codul muzical.
A citi = a decoda si interpreta aceste semne (deci nu a face orice) conform
propriei subiectivitati si contextului cultural, pentru a le da un sens.
Lectura pune in
relatie
un text
o imagine
Un cititor
Un mesaj
Intr-un context
o piesa
muzicala
De fapt :
Ce este un semn ?
Ce sau cum sa faci pentru a-l decoda ?
?
Iata ce spune Martine JOLY in cartea sa
« Introducere in analiza imaginii »:
« Un semn are o materialitate pe care o percepem cu unul sau
mai multe dintre simturile noastre. Il putem vedea (un obiect, o
culoare, un gest), auzi (limbajul articulat, strigatele, muzica,
zgomotele), mirosi (diverse mirosuri : parfum, fum), atinge sau
gusta.
Acest lucru pe care il percepem tine locul altui lucru :
aceasta este trasatura fundamentala a semnului: el este
prezent, este perceptibil si desemneaza sau semnifica altceva,
absent, concret sau abstract.
Roseata sau paloarea pot fi semne de boala sau de emotie;
sunetele unei limbi sunt semne ale conceptelor cu care am
invatat sa le asociem; fumul pe care il simtim este semnul unui
foc; (…) putem crede si ca vederea unei pisici negre este semn
de ghinion; un stop rosu la o intersectie este un semn de
interdictie de a trece cu masina, si asa mai departe. Dupa cum
se vede, orice poate fi un semn de indata ce putem deduce din
el o semnificatie care depinde de cultura fiecaruia si de
contextul in care apare semnul. (…)
Pentru Peirce, un semn este « ceva care tine loc
de altceva pentru cineva, sub un anumit aspect
sau intr-o anumita privinta ».
Martine Joly,p. 25
Semnul e caracterizat printr-o rel.de solidaritate intre 3 poli :
 semnificant (fata perceptibila a semnului)
 referent (obiectul, ceea ce semnul reprezinta sau semnifica)
 semnificat (depinde de contextul de aparitie a semnului si de asteptarea receptorului)
Semnificat
Semnificant
Referent
Exemple :
Aud sau citesc cuvintul « camila »
Semnificat
Semnificant
Cuvintul auzit sau citit « camila »
Dupa cum sunt un european iubitor al
marelui Nord sau al desertului, un
tuareg care traieste din vinzarea
camilelor sau sunt furios pe cineva
care este dezagreabil, insuportabil
sau imi face viata amara ( = e uricios
ca o camila), acelasi semnificant va
avea semnificatii foarte diferite
(semnificati diferiti).
Referent
Sunetele auzite sau cuvintul citit
trimit la conceptul mamiferului
bine cunoscut.
Alt exemplu :
Vad imaginea
In timpul sarbatorilor de iarna, in tarile
bogate, aceasta imagine va semnifica
sarbatoare, cadouri, Anul Nou, …
In restul anului, ar putea semnifica
«aniversare, nastere, iesire la pensie,
…»
Semnificat
Imaginati ce ar putea semnifica pt. un
desenator, un copil de 4 ani, o
persoana in virsta si bolnava etc.
Iar pt. locuitorii dintr-o tara saraca ar
putea semnifica bogatie, exploatare,
aroganta etc.
Semnificant
Un desen, o imagine in culori,
pe calculator
Referent
Doua personaje stilizate duc cite
un pachet mare, frumos ambalat
Sa retinem ca un obiect real nu este niciodata un semn al lui
insusi, dar poate fi semnul a altceva.
(Martine Joly, p.25)
Asa cum arata Jocelyne Giasson despre texte, se
poate spune ca a citi (lectura) este un :
Proces interactiv
Proces activ
Proces de comunicare
Proces de limbaj
Proces indivizibil (toate
deprinderile activate simultan)
Proces de constructie a sensului
Pt. detalii, v. J. Giasson, La lecture, De la théorie à la pratique, cap.1.
Cuvintele (spuse sau scrise) sunt un mijloc privilegiat de a comunica, de a
invata, de a “intra” in imagini si in muzica, de a le analiza, … vom acorda
de aceea o foarte mare importanta mai intii lecturii textelor, apoi lecturii
imaginii.
Iata de ce prezentam in rezumat intreaga lucrare a lui J. Giasson
consacrata intelegerii in cursul lecturii (v. alt document format ppt).
Pentru muzica, preferam sa
trimitem la documente existente ca,
de exemplu, «lectiile de muzica» de
Jean-François Zygel care sunt
remarcabile.
Unele au fost filmate (Chopin, Fauré,
Bartok, Debussy, Sostakovici si multe
altele), apoi editate in format DVD.
Cum am anuntat la inceput, va reamintim citeva lucrari
interesante care permit aprofundarea subiectului !
Le monde est un livre !
• Doua fragm.din Alberto MANGUEL :
Qu’est-ce que lire ?
• Doua petits extraits de Hubert Nyssen pt. a va atrage curiozitatea.
• Diferenta intre sémiotique et sémiologie : Ferdinand de Saussure si Charles
Sanders Peirce. Extrase din Martine Joly, Introduction à l’analyse de l’image, p.22-3.
Document realizat de Hélène Delvaux si Anne Moinet
de la IF Belgique si tehnoredactat in Microsoft Power
Point 2003 de Hélène Delvaux
Imagini : clipart
http://office.microsoft.com
Pentru proiectul european Signesetsens
2009
Metafore ale lecturii
Alberto Manguel, in Histoire de la lecture (Istoria lecturii, Ed. Actes Sud,
1998), afirma ca metaforele sunt « un mijloc autentic de a intelege
contextele » si arata ca una dintre metaforele cele mai frecvente si mai
vechi este cea care prezinta lumea ca o carte. In aceasta viziune, cartea
devine o carte despre o carte (p.207 si 209).
(...) A spune ca un autor este un cititor si un cititor – un autor, a considera o carte
drept o fiinta umana sau o fiinta umana drept o carte, a descrie lumea ca un text
sau un text ca o lume, sunt tot atitea moduri de a numi arta lecturii.
A spune ca citim - lumea, o carte, un corp – nu e de ajuns. Metafora lecturii cheama
la rindul ei o alta metafora, ea trebuie explicata in imagini dinafara bibliotecii
cititorului dar care sa fie totusi in interiorul corpului sau, asociind functia lecturii cu
celelalte functii esentiale ale fiintei noastre. Lectura serveste – asa cum am vazut drept vehicul metaforic, dar pentru a fi inteleasa ea trebuie recunoscuta la rindul ei
cu ajutorul metaforelor, exact asa cum scriitorii spun ca izvodesc o povestire, ca
mesteca un text, ca lasa sa se coaca o idee, ca asezoneaza o scena sau ca pun la
bataie un argument, ca agrementeaza un fapt de viata cu aluzii ca sa le dea ceva
de mestecat cititorilor,
noi cititorii spunem ca savuram o carte, ca o gasim suculenta, ca o devoram pe
loc, ca rumegam un pasaj, ca gustam versurile unui poet, ca ne indopam cu
poezie sau ca tinem un regim de romane politiste. Intr-un eseu despre arta de a
studia, savantul englez din sec. XVI Francis Bacon a catalogat acest proces :
« Trebuie sa gusti unele carti, sa le inghiti pe altele, sa mesteci si sa digeri citeva
dintre ele. »
(...)
Oricare ar fi modul in care cititorii isi apropie cartile, pina la sfirsit cartea si cititorul
se intrepatrund. Lumea care este o carte e devorata de catre un cititor care
este o litera in textul lumii; asa se naste o metafora circulara a lecturii
infinite. Suntem ceea ce citim.
Alberto Manguel, O istorie a lecturii, Ed. Actes Sud, 1998, p.19 si 20
Cititorii de carti (…) dezvolta sau
concentreaza o functie pe care o
avem toti. A citi litere scrise pe o
pagina este doar un aspect.
Astronomul care citeste harta unor
stele disparute; arhitectul japonez care
citeste terenul pe care se va construi o
casa pentru a o feri de spiritele rele ;
zoologul
care
citeste
dejectiile
animalelor in padure ; jucatorul de
carti care citeste expresia partenerului
sau inainte de a juca o carte
cistigatoare; dansatorul care citeste
indicatiile coregrafului si publicul care
citeste indicatiile dansatorului de pe
scena ; tesatorul care citeste desenele
complexe ale unui covor pe care il
tese
Organistul care citeste mai multe linii
muzicale orchestrate simultan ; parintii
care citesc pe fata bebelusului semne
de bucurie, de frica sau de mirare ;
ghicitorul chinez care citeste semne
vechi pe o carapace de broasca
testoasa ; amantul care citeste orbeste
corpul iubit, noaptea, sub cearceafuri ;
psihiatrul care isi ajuta pacientii sa-si
citeasca visele enigmatice ; pescarul
din Hawaii care citeste curentii marini
scufundindu-si mina in apa ; fermierul
care citeste pe cer timpul probabil
– toti au in comun cu cititorul
de carti arta de a descifra si
traduce semne. Unele dintre
aceste lecturi sunt marcate de
ideea ca obiectul citit a fost
creat chiar in acest scop de
catre alti oameni – de exemplu
muzica sau codul rutier – sau de
catre zei – carapacea de broasca
testoasa, cerul noptii. Celelalte tin
de hazard.
Dar in toate cazurile, cititorul este cel
care citeste sensul : el este cel care
acorda sau recunoaste unui obiect, loc
sau eveniment o anumita lizibilitate ; lui
ii revine sa atribuie unui sistem de
semne o semnificatie si apoi sa il
descifreze. Ne citim cu totii pe noi
insine si citim lumea inconjuratoare
pentru a ne da seama ce suntem si
unde ne aflam. Citim pentru a
intelege sau pentru a incepe sa
intelegem. Nu putem sa nu citim. A
citi este functia noastra esentiala,
aproape la fel cu a respira.
Hubert NYSSEN – Citeste bine cine citeste la urma – scrisoare
libertina despre lectura (Ed. Labor/ Ed. Espace de libertés, 2004
p.43 …pentru a putea citi nu ajunge sa stii sa citesti (…) daca nu ai fost
pregatit prin educatie, fie ea privata sau sociala, nu poti gasi in lectura
decit dezamagire sau si mai rau, motiv de ostilitate. Daca ii dai ceva de
citit unuia care nu stie cu adevarat sa citeasca il indepartezi de carti
pentru mult timp, daca nu pentru totdeauna.
p.44 … una e sa faci pe cineva sa citeasca si alta, sa-l inveti sa
citeasca; alfabetizarea si dezvoltarea lecturii sunt lucruri diferite.
Origini
M. Joly, Introducere in analiza imaginii, p.22-3.
« Sa incepem prin a preciza
etimologia termenilor « semiotica », si
« semiologie », ambii folositi la fel de
des.
Semnalam pe scurt, desi
lucrurile sunt mai complexe, ca cei doi
termeni nu sunt sinonimi : primul, de
origine americana, este termenul
canonic ce desemneaza semiotica
drept filosofie a limbajului in general.
Cel de-al
doilea,
de
origine
europeana, est inteles mai degraba
drept studiul limbajelor particulare
(imagine, gesturi, teatru etc.). Ambii
termeni sunt creati pornind de la
cuvintul grecesc séméion
care
inseamna semn . (…)
Ideea de a elabora o stiinta a
semnelor, botezata deci, la origine,
semiotica sau semiologie si care ar
consta in a studia diferitele tipuri de
semne pe care le interpretam, a le
clasifica, a gasi legile de functionare a
diferitelor
categorii
de
semne,
aceasta idee relativ recenta a aparut
la inceputul secolului XX. Marii
precursori sunt lingvistul elvetian
Ferdinand de Saussure, in Europa,
si filosoful Charles Sanders Peirce,
in Statele Unite ».
Liliane Hamm, Lectura imaginii, 1986
(carte epuizata), p.9.
(…) Televiziunea, publicitatea, afisele, benzile desenate, filmele, imaginile de
toate naturile si tipurile ii insotesc pe copii inca de la primii pasi, adesea fara ca
sa le fie propus vreun efort de gindire si analiza si sa li se vina in ajutor pentru
a transforma o acumulare dezordonata de impresii vagi sau cel mult de
cunostinte mai mult sau mai putin superficiale, in cunoastere structurata si bine
stapinita.
Sigur ca nu exista propriu-zis « analfabeti » in privinta imaginii. Chiar si copiii
mici dovedesc deja cunostinte cu totul intuitive, indata ce nu mai vad in ea o
simpla bucata de hirtie ci o re-prezentare autentica.
Liliane Hamm, Lectura imaginii, 1986
(carte epuizata), p.9.
De aceea poate aparea tentatia de a ne sprijini doar pe aceste cunostinte
globale si intuitive si pe practici pur imitative pentru a orienta elevii catre
productii, uneori foarte ambitioase si care utilizeaza materiale sofisticate, dar
care adesea isi pierd repede interesul, odata trecut entuziasmul noutatii.
Videoul si camera de luat vederi se pot usor regasi aruncate intr-un dulap
pentru ca nu au dat rezultatele scontate, si aceasta din lipsa unei stapiniri
suficiente a imaginii, a limbajului si codurilor sale; aceasta nu se poate
insusi decit treptat, adesea cu mijloace mult mai modeste.

similar documents