- Anatol Basarab • PsiForce

Report
Omul intre soarta si destin
Destinul reprezinta extrapolarea in viitor a unor succesiuni de esecuri petrecute in
trecut. Ii atribuim in general, in sens nedefinit, nerealizarile noastre.
Destinul este drumul nostru in viata, traseul de urmat conform caracteristicilor
noastre innascute. Pentru majoritatea oamenilor acest traseu este de neschimbat si
nu se pot abate de la el decat prin intermediul unor accidente. Ceilalti oameni care
depun effort constient si sustinut isi pot forma propriul destin utilizand aceleasi
capacitati innascute si care alcatuiesc caracterul omului.
Destinul este un etern balans intre reusita si sacrificiu.
Destinul este o limita. Tot ceea ce pe noi ne margineste ii dam numele destin.
Destinul este un etern tap ispasitor al slabiciunilor omenesti.
Destinul este forta, principiul sau puterea ce predetermina evenimentele.
Destinul este pentru acei oameni care sunt prea slabi pentru a determina propriul
lor traseu in viata.
Destin versus Liber Arbitru
•
Liberul arbitru desemneaza libertatea absoluta a fiintei, libertate metadizica ce se expima prin posibilitatea oricarei alegeri in
cadrul destinului propriu sau prin suspendarea nedefinita a alegerii pana la indiferenta.
•
Liberul abitru presupune existenta la fiinta umana a unei independente absolute, posibilitatea deplina a individului de a
alege fara sa tina cont de factori exteriori, de interventia lor in existenta persoanei.
•
Hegel considera ca efectele libertatii egotice de tip satanic sau demoniac nu sunt niciodata pozitive. In perspectiva tulburarii
psihopatologice, criteriul liberului arbitru poate functiona in mod fals drept criteriu de alegere la o persoana nevrotica, la
care alegerile sunt provocate de un scop fictiv, printr-o convertire imaginara sau o deghizare a dorintei; aceste alegeri implica
imaturitatea afectiva si ascund, in majoritatea cazurilor, o puternica dependenta, care se exercita in plan inconstient,
raspunzand unei necesitati inconstiente.
•
Omul are acces nerestrictionat la pomul cunoasterii binelui si raului, si are totodata posibilitatea sa aleaga liber dintre
optiunile care I se ofera in fiecare moment. Omul are posibilitatea sa aleaga sa nu aleaga. Atunci cand el alege ceva, exact in
acelas moment el alege sa nu aiba altceva.
•
Omul obisnuit, care nu are un mod de viata spiritual, nu se poate sustrage legii karmei. Caci fiecare fiinta va suporta la
momentul potrivit consecintele alegerilor sale.
Legea karmei si consecintele angrenarii liberului arbitru
•
Toate gandurile, intentiile si actiunile noastre trecute au generat anumite seminte karmice la nivelul
corpului nostru cauzal si acest proces se continua neintrerupt chiar si in clipa prezenta. Ele atrag in viata
noastra, la locul potrivit si momentul potrivit reactiile corespunzatoare sau consecintele care trebuie sa le
suportam.
•
Legea karmei este cea care asigura feedback-ul pentru alegerile noastre din viata, cea care ne obliga sa
traim toate consecintele faptelor noastre si care determina un mecanism de autoreglare a alegerilor si
nealegerilor noaste, a actiunilor si nonactiunior noastre.
•
Orice fiinta ce ignora existenta legii karmice va avea destinul precum cel al unei barci fara panze si vasle
dusa implacabil catre o destinatie certa a curentului unui rau.
•
Legea Karmei este una dintre cele 7 legi universale numite si Legile Kybalionului, legi imuabile.
•
Karma nu este aplicabila numai la individ izolat ci de asemenea la grupuri, comunitati, tari, orase si
continente. Toti suntem interconectati, toti suntem unul.
•
Fiecare natiune sau popor are puterea de a modifica viitorul si karma colectiva dar fiecare dintre noi are de
jucat un rol foarte important.
Legile Kybalionului
•
•
•
•
•
•
•
Legea Mentalismului: "Totul este spirit; Universul este mental"
Legea Corespondentei: "Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos si ceea ce este Jos este
ca si ceea ce este Sus"
Legea Vibratiei: "Nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza"
Legea Polaritatii: "Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme;
asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica,
insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri;
toate paradoxurile pot fi conciliate"
Legea Ritmului: "Totul se scurge inauntru sau in afara; orice lucru are durata sa; totul
evolueaza apoi degenereaza; balansul pendulei se manifesta in toate si masura oscilatiei
sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei sale la stanga; ritmul este constant"
Legea Cauzei si Efectului: "Orice cauza are efectul sau si orice efect are cauza sa; totul se
intampla conform Legii; hazardul nu este decat un nume dat unei Legi necunoscute; sunt
numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii"
Legea Genului: "Este un gen in toate lucrurile; totul are principiile sale, masculin si feminin;
genul se manifesta pe toate planurile"
Soarta
•
Soarta este forta supranaturala despre care hotaraste inevocabil, fatal, toate actiunile si
intamplarile din viata oamenilor, destin, fatalitate, noroc, scrisa si ursita; totalitatea evenimentelor
accidentale sau nu care compun viata sau o parte din viata unei fiinte umane; evolutie,
desfasurarea unei actiuni, deznodamant; destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursita,
zodie, sorociere.
•
Soarta este scuza celor tari si opera celor slabi
•
Oamenii nu sunt prizonierii sortii ci doar ai propriei minti.
•
Puterea soartei este recunoscuta doar de cei nefericiti, caci cei fericiti pun toate izbandele lor pe
seama chibzuintei si a meritelor personale.
•
Soarta este scuza celor slabi si opera celor tari
•
Fado (cuvânt tradus în mod obișnuit ca destin sau soartă, conform cuvântului din latină
fatum)
•
DEX. SOÁRTĂ, sorți, s.f. 1. (În concepțiile mistice) Forță supranaturală despre care se
crede că hotărăște irevocabil, fatal, toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor;
destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu)
care compun viața (sau o parte a vieții) unei ființe (umane); condiție de viață. ♦ Evoluție,
desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ. – Lat. sors, -tis.
Soarta
•
Soarta (lat. fatum, greacă moira) acest termen poate avea mai multe
înțelesuri ca de exemplu: - o putere personificată care se referă la o putere
supra naturală care poate hotărî destinul și care trebuie acceptat de un
muritor de rând neputând fi schimbat.
• Astfel de expresii uzuale ca lovit de soartă, sau aceasta este soarta mea,
asta i-a fost lui scris frecvent se confundă cu termenul de noroc sau ghinion.
• Deja în anticichitate în mitologia greacă au fost moire, ursitoare care
decideau soarta oamenilor, în mitologia nordică erau nornele sau karma o
concepție spirituală asiatică, (hinduism,budhism,janism) unde se crede la fel
în destin care este influențat de faptele respectivului, care va plăti sau va fi
răsplătit pentru faptele sale, dacă nu acum, atunci după reîncarnarea lui.
• In creștinism se crede în predestinație, soartă care este hotărâtă de
Dumnezeu.
• Poziția oamenilor față de soartă este diferită ca de exemplu:
• în cazul fatalismului cei care se lasă în voia sorții fără a întreprinde nimic
pentru schimbarea ei
• cei care cred și în sine însuși dar și în ajutorul divin vezi versurile:
Nu te îndoi niciodată
Puternic tu te arată
Ridică brațele spre cer creștine
Căci Dumnezeu este cu tine - (Goethe)
Noroc
• Substantiv
• soartă, ursită, destin (favorabil).
• Lipsit de noroc; norocul lui a fost acela ca....
• întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care
asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.
• 1: soartă
• 2: Sansă, (înv. și pop.) norocire, striște, (înv.) selamet, (fam.) baftă,
(rar fig.) venă
• 3: fericire
• 4: bunăstare
• 5: ferice!
Antonime
• ghinion, nenoroc, nenorocire
• Cuvântul Ragnarok este derivat din vechiul cuvânt nordic Ragnarök,
format din două părți: ragna care este genitivul plural al cuvântului
regin („zei” sau „conducători”) și rök care înseamnă „soartă”. Se mai
scrie ca Ragnarøkkr sau Ragnarøk.
Noroc
Etimologie
Cuvântul Ragnarok este derivat din vechiul cuvânt nordic Ragnarök, format din două părți:
ragna care este genitivul plural al cuvântului regin („zei” sau „conducători”) și rök care
înseamnă „soartă”.
Se mai scrie ca Ragnarøkkr sau Ragnarøk.În mitologia nordică Ragnarök adică soarta finală
a zeilor este o serie de evenimente majore, inclusiv o mare bătălie prezisă care va avea ca
rezultat final moartea a unui număr de figuri majore (inclusiv zeii Odin, Thor, Freyr, Heimdall
și Loki), dezastre naturale diverse și scufundarea ulterioară a lumii în apă.
Se spune că această bătălie va fi purtată de zei (Aesir, conduși de Odin) și de entitățile
malefice, giganții de foc (Jotun) și diverși monștri, conduși de Loki. Acest zeu va fi, împreună
cu copiii săi, lupul Fenris și șarpele Jormungand protagoniștii provocării acestui dezastru. În
această luptă vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot universul.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ragnar%C3%B6k
Soarta, noroc, destin.
• Omul semanand gandul culege actiunea.
Seamana actiunea, culege un obicei.
Semanand obiceiul culege un caracter.
Seamana un caracter si culege un destin.“
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Tyche
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Karma
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Moire
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursitoare
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Noroc
Omul intre soarta si destin
Soarta (lat. fatum, greacă moira) acest termen poate avea mai multe înțelesuri ca de exemplu: - o
putere personificată care se referă la o putere supra naturală care poate hotărî destinul și care
trebuie acceptat de un muritor de rând neputând fi schimbat.
Astfel de expresii uzuale ca lovit de soartă, sau aceasta este soarta mea, asta i-a fost lui scris
frecvent se confundă cu termenul de noroc sau ghinion.
Deja în anticichitate în mitologia greacă au fost moire, ursitoare care decideau soarta oamenilor,
în mitologia nordică erau nornele sau karma o concepție spirituală asiatică,
(hinduism,budhism,janism) unde se crede la fel în destin care este influențat de faptele
respectivului, care va plăti sau va fi răsplătit pentru faptele sale, dacă nu acum, atunci după
reîncarnarea lui.
In creștinism se crede în predestinație, soartă care este hotărâtă de Dumnezeu.
Poziția oamenilor față de soartă este diferită ca de exemplu:
în cazul fatalismului cei care se lasă în voia sorții fără a întreprinde nimic pentru schimbarea ei
cei care cred și în sine însuși dar și în ajutorul divin vezi versurile:
Nu te îndoi niciodată
Puternic tu te arată
Ridică brațele spre cer creștine
Căci Dumnezeu este cu tine - (Goethe)
cei care cred numai în voința lor proprie care decide destinul (voluntarimul).

similar documents