Procese psihice cognitive superioare imagina*ia - Socio

Report
PROCESE PSIHICE COGNITIVE
SUPERIOARE
IMAGINAŢIA
„Imaginaţia noastra este mereu invitată de
latentele mocnitoare ale vremurilor.”
Lucian Blaga
Imaginația este procesul cognitiv superior de
elaborare a unor idei sau proiecte noi pe baza selectării,
combinării și recombinării experienței anterioare.
Imaginația nu are ca specific o reproducere a
realității, ci de a adăuga ceva nou acesteia.
Personalitatea subiectului este puternic implicată, iar
produsele sale sunt cu atat mai valoroase cu cât sunt mai
diferite de ceea ce există deja, deci cu cât sunt mai
originale. Dacă gândirea permite surprinderea a ceea ce
este esențial, necesar și general în realitate sau ceea ce
este logic posibil, imaginația explorează necunoscutul,
posibilul, viitorul.
Însușiri ale imaginației
a. fluiditatea (posibilitatea de a ne imagina în timp scurt un număr mare de
obiecte, de situatii, etc.);
b. plasticitatea (ușurința de a schimba modul de abordare a unei probleme,
atunci cand un procedeu nu poate fi aplicat);
c. originalitatea (raritatea statistică a unui răspuns) este expresia noutatii.(cf.
Andrei Cosmovici)
Procedee imaginative
Aglutinarea se produce atunci când se creeaza o nouă structură prin
combinarea unor elemente sau pași aparținând unor obiecte diferite (exemple:
personaje mitologice precum sfinxul, centaurul, personaje de basm precum
sirenele, produse tehnice cum sunt automobilele amfibie, radiocasetofonul,
etc.).
Modificarea presupune păstrarea neschimbată a unor componente și
funcții ale obiectelor cunoscute și modificarea altora. De exemplu, botaniștii au
modificat culoarea și au obținut laleaua neagră.
Diviziunea și rearanjarea primul procedeu constă în găsirea unor noi
criterii de diferențiere a componentelor unor obiecte existente, selectarea
unora dintre ele și transformarea lor în produse noi.
Substituirea constă în înlocuirea într-o structura existentă a unui
element sau a unei funcții cu ceva nou. De exemplu, în artă substituirea de
personaje dă efecte deosebite.
Amplificarea și diminuarea constau în modificarea dimensiunilor unei
structuri existente (exemple: personajele setilă, flămânzilă etc. din basmul lui
creangă, liliputanii din povestirile lui swift sau obiecte artistice și funcționale sub
și supradimensionate, etc.).
Multiplicarea și omisiunea constau în modificarea numarului de elemente
ale unei structuri (exemple: coloana infinitului, balaurul cu șapte capete, ciclopul,
automobilul cu două uși, etc).
Adaptarea este utilizată mai ales în artă și tehnică și constă în
aplicarea unei idei, element, principiu funcțional în situații noi.
Tipizarea presupune extragerea trăsăturilor tipice, caracteristice unui
grup de persoane, trasături care sunt individualizate într-un personaj: tipul
"lașului", "lingușitorului", tipul "omului de prisos" (oblomov), tipul "avarului"
(Hagi Tudose), etc.
Analogia a stat la baza multor inovații și invenții în tehnica și a unor
descoperiri în știință. Acest procedeu presupune, mai întâi, relevarea însușirilor
comune a doua obiecte sau fenomene și a celor cunoscute numai la unul din
obiecte. apoi, pe baza însușirilor comune, se pot trage concluzii referitoare și la
prezența celorlalte însușiri ale celui de-al doilea obiect, care nu pot fi cunoscute
direct. Pe baza unui astfel de procedeu, s-a elaborat prin analogie cu cosmosul
modelul atomului, care a permis cunoașterea multor aspecte relaționale între
particulele sale elementare sau Ch. Darwin a conceput selecția naturală
asemanând-o cu selecția artificială practicată de secole în agricultură.
Schematizarea este un procedeu folosit mult în proiectarea tehnică, în
grafică, în arhitectură. El constă în selecția numai a unor însușiri și omiterea cu
bună știință a altora pentru a servi mai bine activitătii omului. Schița unui traseu
într-un mare oraș oferită de cineva unui șofer a fost alcătuită pe baza acestui
procedeu și a fost debarasată de amănuntele inutile.
Empatia este "transpunerea imaginativă a cuiva în gandirea,
simțirea și acțiunea altcuiva" . (R. F. Dymond).
Formele imaginaţiei
În funcție de mecanismele interne prin care se realizează, imaginația se
structurează la nivelul:
- oniric (se concretizează în vise);
- reveriei (visul diurm);
- intențional (se concretizează sub forma imaginației reproductive,
imaginației creatoare și a visului de perspectivă).
În funcție de prezența intenționalității în actele imaginative, există:
- imaginație involuntară (vis și reverie);
- imaginație voluntară (imaginație reproductivă, creatoare și vis de
perspectivă).
În funcție de gradul de activism al persoanelor, în actul imaginativ, există
forme imaginative:
- pasive (vis și reverie);
- active (imaginație reproductivă, creatoare și vis de perspectivă).
În funcție de domeniul în care se manifestă, există imaginație în
domeniul istoriei, psihologiei, literaturii etc.
Visul din timpul somnului este definit
de Norbert Sillamy drept suită de imagini și
de fenomene psihice care survin în timpul
somnului. Visul durează de la 10 la 15
minute, la începutul și la sfârșitul nopții și
constituie circa un sfert din timpul somnului
nostru. Experimental, s-a demonstrat ca
visele coincid cu mișcările oculare rapide și
că toți oamenii visează, dar uitarea intervine
foarte rapid (dupa 8 minute de la încetarea
mișcărilor oculare, numai 5-10% dintre
subiecți iși amintesc ce au visat).
În cadrul viselor predomină
imaginile vizuale (aproximativ 90%), dar
numai 20% sunt colorate. Imaginile auditive
sunt prezente în 60% din cazuri, rar aparând
cele tactile, termice sau olfactive. Visele apar
în timpul somnului paradoxal și durează
aproximativ 20-25% din timpul total al
somnului. Visele pregnante, pe care ni le
putem aminti, durează între 3 și 60 de
minute, în medie 20 minute, derulandu-se
mai încet sau mai repede decât
evenimentele reale.
Conținutul visului poate fi influențat de factori precum:
- excitanți externi, nu însă foarte puternici (spre exemplu, în cadrul unui experiment sa apropiat de fruntea unei persoane care dormea un fier încins, la trezire aceasta
povestind că o bandă de hoți i-au patruns în casă, dar au fost prinși de poliție, iar
aceasta i-a obligat să restituie banii punându-i pe cărbuni încinși)
- senzații interne (foame, sete, etc.)
- dereglări funcționale interne (acestea, anunțând survenirea unui aspect patologic,
pot fi acoperite de stimulii externi din timpul zilei, putandu-se însă ajunge la a visa
imbolnăvirea, lucru care devine manifest după cateva zile)
- impresii din perioada imediat premergătoare (adesea continuăm a învăța, în somn,
ceea ce am studiat în timpul zilei sau reușim identificarea unei soluții la o problemă
care ne-a preocupat)
- informații uitate sau ignorate în timpul zilei (pornind de la intervenția acestora în
timpul visului se ajunge la afirmarea unui caracter adesea premonitoriu al acestuia)
etc.
Reveria este definită
de Norbert Sillamy drept stare
de detașare față de realitate,
intermediară între gandirea în
starea de veghe și vis.
Popular, ea este
numită visare cu ochii
deschiși, caz în care individul
se lasă antrenat într-un flux de
imagini și de idei care merg în
direcția dorințelor și a
așteptărilor, sustragându-se
gândirii logice. Deși are efecte
relaxante, reveria prelungită
este dăunătoare personalității,
deoarece reprezintă o
satisfacere fictivă a
trebuințelor și se poate pierde
contactul cu realitatea.
Imaginația reproductivă presupune obținerea unor imagini noi care au
corespondent în experiența anterioară (exemple: reconstituirea modului în care
oamenii trăiau în comuna primitivă, reconstituirea modului în care se produce
ploaia, citirea unui roman și reprezentarea personajelor, etc.). Ea nu se
confundă cu memoria implicată în cazul amintirilor care sunt rezultatul
proceselor perceptive, deoarece imaginația se desprinde de concret.
Imaginația creatoare presupune elaborarea de reprezentări și de idei
noi pe baza combinării și recombinării experienței anterioare, idei care nu au
corespondent în experiența anterioara a subiectului. Este cea mai valoroasă
formă a imaginației care stă la baza creației autentice. La nivel superior, ea este
specifică numai unui număr redus de oameni (talent, geniu), însă se consideră
că, într-o masură mai mare sau mai mică toți oamenii sunt creativi. Produsul
obținut depășește experiența individului și a societății.
Visul de perspectivă presupune proiectarea mintală a drumului propriu de
dezvoltare conform disponibilităților personale și cerintelor societății. O astfel de proiectare
poate avea funcții de motivare importante, mai ales în ceea ce privește acțiunile de
autoformare și autoeducare.
Bibliografie / surse:
1. Psihologie: manual pentru clasa a X-a Elena Lupșa, Victor Bratu - Deva,
Editura Corvin 2005
Alte surse:
Fotografiile sunt preluate din surse web.
Realizator: Prof. Marian LUCA

similar documents